2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puternici [At: PALIA (1581), 197/1 / Pzi: ~cesc / E: puternic] (Îvr) 1 vt A da putere (1) Si: a întări. 2 vi A deține sau a-și menține puterea (35). 3 vr (D. fenomene ale naturii) A se intensifica, producând pagube.

puternicésc v. tr. și intr. Vechĭ. Îs puternic, stăpînesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puternicí, puternicésc, vb. IV (înv.) 1. a da putere, a întări. 2. a deține sau a-și menține puterea. 3. (refl.) a deveni puternic, a se fortifica.

Intrare: puternicire
puternicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puternicire
  • puternicirea
plural
  • puterniciri
  • puternicirile
genitiv-dativ singular
  • puterniciri
  • puternicirii
plural
  • puterniciri
  • puternicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: puternici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puternici
  • puternicire
  • puternicit
  • puternicitu‑
  • puternicind
  • puternicindu‑
singular plural
  • puternicește
  • puterniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puternicesc
(să)
  • puternicesc
  • puterniceam
  • puternicii
  • puternicisem
a II-a (tu)
  • puternicești
(să)
  • puternicești
  • puterniceai
  • puterniciși
  • puterniciseși
a III-a (el, ea)
  • puternicește
(să)
  • puternicească
  • puternicea
  • puternici
  • puternicise
plural I (noi)
  • puternicim
(să)
  • puternicim
  • puterniceam
  • puternicirăm
  • puterniciserăm
  • puternicisem
a II-a (voi)
  • puterniciți
(să)
  • puterniciți
  • puterniceați
  • puternicirăți
  • puterniciserăți
  • puterniciseți
a III-a (ei, ele)
  • puternicesc
(să)
  • puternicească
  • puterniceau
  • puternici
  • puterniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)