5 definiții pentru pustiiciune pustieciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pustiiciune sf [At: PSALT. 145 / P: ~ti-i~ / V: (înv) ~tieci~ / E: pustiu + -ciune] (Înv) 1 Pustiu (1). 2 (Îf pustieciune) Deșert (23).

pustiicĭúne (vechĭ) și pustiíre f. Acțiunea de a pustii.

pustieciune sf vz pustiiciune


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUSTIICIÚNE s. v. calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.

pustiiciune s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEȘERT. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIETATE. PUSTIIRE. PUSTIU. SINISTRU. URGIE.

Intrare: pustiiciune
pustiiciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiiciune
  • pustiiciunea
plural
  • pustiiciuni
  • pustiiciunile
genitiv-dativ singular
  • pustiiciuni
  • pustiiciunii
plural
  • pustiiciuni
  • pustiiciunilor
vocativ singular
plural
pustieciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.