2 intrări

  • pustii pustăni pustâi pustâni pustia pustini
  • pustiire pusteire pustiere

37 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pustiere sf vz pustiire

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.

PUSTIÍRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.

PUSTIÍRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.

pustii1 [At: PALIA (1581), 199/14 / V: (reg) ~tăni, ~tâi, ~tâni, (îvp; cscj) ~ia, (înv) ~ini / Pzi: ~tiesc / E: pustiu] 1 vt (C. i. locuri fertile sau teritorii populate, așezări umane) A lăsa pustiu (1) de vegetație, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: (reg) a pustului. 2 vt (Pgn) A devasta. 3 vt (Îvr; c. i. ființe) A prăpădi (1). 4 vt (Îvr) A omorî. 5 vt (Ban; Trs; c. i. animale sau plante) A stârpi. 6 vr (Înv; d. locuri cultivate) A se părăgini. 7-8 vtrp (Reg; c. i. bunuri materiale) A (se) risipi. 9 vt (Îvr; c. i. bunuri materiale) A jefui. 10 vt (Îrg; c. i. oameni, așezări omenești) A părăsi. 11 vr (Pop; d. oameni) A se refugia. 12 vr (Reg; îe) A se ~tâni în ha lume A deceda.

pustiire sf [At: CORESI, EV. 459 / V: (îvr) ~teire, (înv) ~tiere / Pl: ~ri / E: pustii1] 1 Prefacere în pustiu (1) a unui loc fertil, a unui teritoriu populat etc. Si: pustiit1 (1). 2 (Pgn) Devastare (1). 3 (Îvr) Moarte a ființelor. 4 (Îvr) Omorâre. 5 (Ban; Trs) Stârpire a animalelor, plantelor Si: pustiit1 (2). 6 (Înv) Părăginire a locurilor cultivate Si: pustiit1 (3). 7 (Reg) Irosire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (4). 8 (Înv) Jefuire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (5). 9 (Îvr) Părăsire a așezărilor omenești Si: pustiit1 (6). 10 (Pop) Refugiere a oamenilor Si: pustiit1 (7). 11 (Ccr; prc) Deșert (23).

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locurile fertile sau populate în loc pustiu; a devasta, a nimici, a distruge. Au pustiit și au sărăcit biata țară. SADOVEANU, O. VII 8. Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara, pe ce vei domni măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. Arde și pustiește orașul Nicopoli. BĂLCESCU, O. I 195. ◊ Fig. Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiise viața. SADOVEANU, O. I 445. S-a ivit pe cuhne Toamna, Zîna melopeelor... Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. 2. Refl. A se refugia, a pribegi. Făcut-au rînduiala ca să mănînce ei pînea pe care o muncim noi... De aceea. s-au pustiit Roșculeștii la Letca; de aceea m-am rătăcit eu aici. Căutăm dreptatea. SADOVEANU, P. M. 30. Să mă pustiesc de prin ținuturile acestea. RETEGANUL, P. II 56. ♦ A se izola, a se retrage în singurătate. Iau lumea-n cap și mă pustiesc undeva să nu-mi rămîie nici numele. VORNIC, P. 101. În acest loc încîntat unde îmi place mie să mă pustiesc. SADOVEANU, V. F. 14. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu, a lăsa în părăsire. Bieții oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. RETEGANUL, P. I 25. ◊ Refl. pas. Așezări nu sînt; numai undeva, în fund, poate s-a clădit în vara asta o stînă, care se va pustii la iarnă, rămînînd cu amintirea focurilor de sară. SADOVEANU, O. A. II 198. – Variantă; pustiá (ODOBESCU, S. I 86) vb. I.

PUSTIÍRE, pustiiri, s. f. 1. Acțiunea de a pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. Livezile, după anul de pustiire, tînjesc. SADOVEANU, O. VI 402. Dar a venit bombardament, război, Cu pustiiri, cu moarte, zile grele. D. BOTEZ, F. S. 24. Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt. RUSSO, O. 43. 2. Ruină, pustietate. Foc și pustiire pe-a lor urmă au lăsat. NEGRUZZI, S. I 116.

PUSTIÁ vb. I. v. pustii.

A SE PUSTIÍ mă ~ésc intranz. 1) A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage în singurătate; a se însingura. /Din pustiu

A PUSTIÍ ~ésc tranz. (case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu

pustiésc v. tr. (d. pustie saŭ pustiŭ). Fac pustiŭ, devastez, dezolez: Tătariĭ pustiaŭ Moldova, epidemiile pustiesc țările. V. refl. (Trans.). A-țĭ lua lumea’n cap (a te retrage’n pustietate). – Vechĭ și pustiñesc (d. pustiñe).

pustiicĭúne (vechĭ) și pustiíre f. Acțiunea de a pustii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pustií (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiésc, imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 pustiáscă

pustiíre s. f., g.-d. art. pustiírii; pl. pustiíri

pustií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiésc, imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pustiáscă

pustiíre s. f., g.-d. art. pustiírii; pl. pustiíri

pustii (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc, conj. pustiască, ger. pustiind)

pustiesc, -tiască 3, -tiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUSTIÍ vb. v. abandona, asasina, lăsa, omorî, părăgini, părăsi, sălbătici, suprima, ucide.

PUSTIÍRE s. 1. v. distrugere. 2. v. dezastru.

PUSTIÍRE s. v. deșert, pustietate, pustiu.

pustii vb. v. ABANDONA. ASASINA. LĂSA. OMORÎ. PARAGINI. PĂRĂSI. SĂLBĂTICI. SUPRIMA. UCIDE.

PUSTII vb. a devasta, a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.)

pustiire s. v. DEȘERT. PUSTIETATE. PUSTIU.

PUSTIIRE s. 1. devastare, distrugere, nimicire, pîrjolire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PUSTIÉRE s. f. v. PUSTIA. [DLRM]

Intrare: pustii
verb (VT409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustii
  • pustiire
  • pustiit
  • pustiitu‑
  • pustiind
  • pustiindu‑
singular plural
  • pustiește
  • pustiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustiesc
(să)
  • pustiesc
  • pustiam
  • pustiii
  • pustiisem
a II-a (tu)
  • pustiești
(să)
  • pustiești
  • pustiai
  • pustiiși
  • pustiiseși
a III-a (el, ea)
  • pustiește
(să)
  • pustiască
  • pustia
  • pustii
  • pustiise
plural I (noi)
  • pustiim
(să)
  • pustiim
  • pustiam
  • pustiirăm
  • pustiiserăm
  • pustiisem
a II-a (voi)
  • pustiiți
(să)
  • pustiiți
  • pustiați
  • pustiirăți
  • pustiiserăți
  • pustiiseți
a III-a (ei, ele)
  • pustiesc
(să)
  • pustiască
  • pustiau
  • pustii
  • pustiiseră
pustăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pustâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pustâni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustia
  • pustiere
  • pustiat
  • pustiatu‑
  • pustiind
  • pustiindu‑
singular plural
  • pustia
  • pustiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustiez
(să)
  • pustiez
  • pustiam
  • pustiai
  • pustiasem
a II-a (tu)
  • pustiezi
(să)
  • pustiezi
  • pustiai
  • pustiași
  • pustiaseși
a III-a (el, ea)
  • pustia
(să)
  • pustieze
  • pustia
  • pustie
  • pustiase
plural I (noi)
  • pustiem
(să)
  • pustiem
  • pustiam
  • pustiarăm
  • pustiaserăm
  • pustiasem
a II-a (voi)
  • pustiați
(să)
  • pustiați
  • pustiați
  • pustiarăți
  • pustiaserăți
  • pustiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pustia
(să)
  • pustieze
  • pustiau
  • pustia
  • pustiaseră
pustini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pustiire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiire
  • pustiirea
plural
  • pustiiri
  • pustiirile
genitiv-dativ singular
  • pustiiri
  • pustiirii
plural
  • pustiiri
  • pustiirilor
vocativ singular
plural
pusteire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiere
  • pustierea
plural
  • pustieri
  • pustierile
genitiv-dativ singular
  • pustieri
  • pustierii
plural
  • pustieri
  • pustierilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)