2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTĂ, puste, s. f. Câmpie întinsă acoperită cu ierburi; stepă. – Din magh. puszta.

PUSTĂ, puste, s. f. Câmpie întinsă acoperită cu ierburi; stepă. – Din magh. puszta.

pustă sf [At: ECONOMIA, 16/3 / Pl: ~te / E: mg puszta] 1 Stepă situată în Câmpia Panonică. 2 (Pgn; asr) Stepă. 3 (Ban) Pășune (1). 4 (Trs) Luminiș în pădure. 5 (Îvr) Ținut pustiu. 6 (Mar) Loc pustiit2 (1). 7 (Ban; Trs) Proprietate rurală la o oarecare distanță de o comună. 8 (Ban; Trs; pex) Dependințe ale pustei (7). 9 (Ban; Trs; pex) Conac boieresc. 10 (Reg) Unitate de măsură pentru suprafețe agrare, egală cu circa 12 iugăre.

PUSTĂ, puste, s. f. Nume dat cîmpiei din Ungaria; (Transilv.) cîmpie. Satul se culcă lîngă cotitura drumului de țară, în mijlocul pustei. V. ROM. mai 1953, 106. Pusta și șesul în lung și în lat e o pustie deșartă, închisă din toate părțile între valuri de apă, ridicate de arșița soarelui de miazăzi în văzduh. SLAVICI, O. I 268. Frunză lată, frunză-ngustă, Este-un birt la Ana-n pustă. HODOȘ, P. P. 59. ◊ Fig. Între cele două maluri... se întinde mereu aceeași suprafață lichidă și goală: pustă acvatică plină de mister. BOGZA, C. O. 404.

PUSTĂ ~e f. rar Câmpie întinsă acoperită cu ierburi. /<ung. puszta

pustă f. Tr. ținut nelocuit, comună sau cătun așezat pe locul vechilor puste. [Ung. PUSZTA, pustiu]. V. Puszta.

pústă f., pl. e (ung. puszta, d. vsl. pušta, pustie). Bărăgan, stepă, vorbind de șesu Ungariiĭ între Dunăre și Tisa și pe alăturĭ.

pustíe f. (vrom. pustinĭe, d. vsl. pustynĭ, și pušta, pustie; pustiti și puštuti, a trimete, a lăsa; bg. pustinĭa, pustie; ung. puszta, pustie). V. năpustesc, opust, otpust). Pustietate, pustiŭ, deșert, regiune nelocuită: pustia Sahareĭ. Fam. Lucru care nu-țĭ place, pacoste: pustia ceĭa de moară, de mașină. În blăstăme: bată-l pustia, mînca-l-ar pustia, ducă-se pe pustiiĭ (V. duc). – Vechĭ și pustiñe. În P. P. (Șez. 1, 110) și puștă (vsl. puša).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pustă s. f., g.-d. art. pustei; pl. puste

pustă s. f., g.-d. art. pustei; pl. puste

pustă s. f., g.-d. art. pustei; pl. puste

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pustă, puste, s.f. – Câmpie întinsă, loc neted, cu vegetație săracă; stepă: „Și ocolu ca pusta / Și casa ca și curtea” (Bilțiu, 2006: 168). ♦ Toponim frecvent în zona Lăpuș (Cupșeni, Dealul Mare, Dumbrava, Groape, Groșii Țibleșului etc.) (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Pusta, Pustai, Pusztai, nume de familie (150 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. puszta „pustiu, deșert” (< sl. pušta „pustie”) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: pustă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustă
  • pusta
plural
  • puste
  • pustele
genitiv-dativ singular
  • puste
  • pustei
plural
  • puste
  • pustelor
vocativ singular
plural
Intrare: puștă
puștă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pustă, pustesubstantiv feminin

  • 1. Câmpie întinsă acoperită cu ierburi. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote Satul se culcă lîngă cotitura drumului de țară, în mijlocul pustei. V. ROM. mai 1953, 106. DLRLC
    • format_quote Pusta și șesul în lung și în lat e o pustie deșartă, închisă din toate părțile între valuri de apă, ridicate de arșița soarelui de miazăzi în văzduh. SLAVICI, O. I 268. DLRLC
    • format_quote Frunză lată, frunză-ngustă, Este-un birt la Ana-n pustă. HODOȘ, P. P. 59. DLRLC
    • format_quote figurat Între cele două maluri... se întinde mereu aceeași suprafață lichidă și goală: pustă acvatică plină de mister. BOGZA, C. O. 404. DLRLC
    • diferențiere Nume dat câmpiei din Ungaria. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.