2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURICÉL, puricei, s. m. Diminutiv al lui purice; puricaș. – Purice + suf. -el.

PURICÉL, puricei, s. m. Diminutiv al lui purice; puricaș. – Purice + suf. -el.

puricel sm [At: DDRF / V: purecel / Pl: ~ei / E: purice + -el] 1-8 (Șhp) Purice (1-2, 17, 18) (mic) Si: (rar) puricaș (1-8). 9 (Reg; îf purecel) Cusătură în formă de râuri mărunte la cămașă. 10 (Reg; îf purecel) Broderie cu care se unesc marginile a două bucăți de pânză. 11 (Reg; lpl; îf purecel) Șir de găurele cusute pe marginea unui tiv. 12 (Pop; lpl) Fel de mâncare constând din bucăți de mămăligă sau de turtă prăjite în grăsime Si: (reg) gâgău, scornici. 13 (Reg; lpl) Nisip aruncat la scăldat pe corpul ud al aceluia care vrea să se îmbrace și să plece, pentru a-l obliga să intre iar în apă, ca să se spele. 14 (Mol) Pană mică de lemn fixată pe pereții de lemn ai caselor pentru a susține lipitura. 15 (Reg; îf purecel) Bucată de lemn, conică, care, așezată la capătul unei scânduri, este azvârlită prin lovirea celuilalt capăt al scândurii. 16 (Reg; îcs) De-a purecelu (De-a) țurca.

puricél m., pl. eĭ. Purice mic. Pl. Zăbic.

zăbíc și -íg n., pl. urĭ (turc.?). Olt. Ban. Un fel de mîncare făcută din fărîme de mălaĭ (turtă) orĭ și de mămăligă uscată și din oŭă prăjite în untură. – Și zăpig (Gorj), zibic (CL. 1922, 372, și ArhO. 1928, 158), zabic și -ig. Și cocîrțăŭ (Olt. Ban.) și puriceĭ (Munt. Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puricél s. m., pl. puricéi, art. puricéii

puricél s. m., pl. puricéi, art. puricéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURICÉI s. pl. v. scornici.

Intrare: puricei
substantiv masculin (M100)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • puricei
  • puriceii
genitiv-dativ singular
plural
  • puricei
  • puriceilor
vocativ singular
plural
Intrare: puricel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricel
  • puricelul
  • puricelu‑
plural
  • puricei
  • puriceii
genitiv-dativ singular
  • puricel
  • puricelului
plural
  • puricei
  • puriceilor
vocativ singular
plural
purecel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

puricei

etimologie: