opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURICEL, puricei, s. m. Diminutiv al lui purice; puricaș. – Purice + suf. -el.

PURICEL, puricei, s. m. Diminutiv al lui purice; puricaș. – Purice + suf. -el.

purecel sm vz puricel

puricel sm [At: DDRF / V: purecel / Pl: ~ei / E: purice + -el] 1-8 (Șhp) Purice (1-2, 17, 18) (mic) Si: (rar) puricaș (1-8). 9 (Reg; îf purecel) Cusătură în formă de râuri mărunte la cămașă. 10 (Reg; îf purecel) Broderie cu care se unesc marginile a două bucăți de pânză. 11 (Reg; lpl; îf purecel) Șir de găurele cusute pe marginea unui tiv. 12 (Pop; lpl) Fel de mâncare constând din bucăți de mămăligă sau de turtă prăjite în grăsime Si: (reg) gâgău, scornici. 13 (Reg; lpl) Nisip aruncat la scăldat pe corpul ud al aceluia care vrea să se îmbrace și să plece, pentru a-l obliga să intre iar în apă, ca să se spele. 14 (Mol) Pană mică de lemn fixată pe pereții de lemn ai caselor pentru a susține lipitura. 15 (Reg; îf purecel) Bucată de lemn, conică, care, așezată la capătul unei scânduri, este azvârlită prin lovirea celuilalt capăt al scândurii. 16 (Reg; îcs) De-a purecelu (De-a) țurca.

puricél m., pl. eĭ. Purice mic. Pl. Zăbic.

zăbíc și -íg n., pl. urĭ (turc.?). Olt. Ban. Un fel de mîncare făcută din fărîme de mălaĭ (turtă) orĭ și de mămăligă uscată și din oŭă prăjite în untură. – Și zăpig (Gorj), zibic (CL. 1922, 372, și ArhO. 1928, 158), zabic și -ig. Și cocîrțăŭ (Olt. Ban.) și puriceĭ (Munt. Mold.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puricel s. m., pl. puricei, art. puriceii

puricel s. m., pl. puricei, art. puriceii

puricel s. m., pl. puricei, art. puriceii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PURICEI s. pl. v. scornici.

puricei s. pl. v. SCORNICI.

Intrare: puricei
substantiv masculin (M100)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • puricei
  • puriceii
genitiv-dativ singular — —
plural
  • puricei
  • puriceilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: puricel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricel
  • puricelul
  • puricelu‑
plural
  • puricei
  • puriceii
genitiv-dativ singular
  • puricel
  • puricelului
plural
  • puricei
  • puriceilor
vocativ singular
  • puricelule
  • puricele
plural
  • puriceilor
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purecel
  • purecelul
  • purecelu‑
plural
  • purecei
  • pureceii
genitiv-dativ singular
  • purecel
  • purecelului
plural
  • purecei
  • pureceilor
vocativ singular
  • purecelule
  • purecele
plural
  • pureceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puricei, puriceisubstantiv masculin plural

puricel, puriceisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui purice. DEX '09 DEX '98
    sinonime: puricaș
etimologie:
  • Purice + sufix -el DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.