12 definiții pentru puricariță

din care

Explicative DEX

PURICARIȚĂ, puricarițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică (Pulicaria vulgaris).Purice + suf. -ariță.

PURICARIȚĂ, puricarițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică (Pulicaria vulgaris).Purice + suf. -ariță.

puricariță sf [At: POLIZU / V: ~rec~, ~căr~ / Pl: ~țe / E: purice + -ariță] Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina cenușie, păroasă, cu frunze ondulate și flori galbene, dispuse în capitule, cu miros neplăcut, care crește prin locurile umede Si: (reg) iarba puricelui, puriceasă (1), puricică (1), puricioasă (1), rozovă (Puricaria vulgaris).

PURICARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă păroasă, de culoare cenușie, și cu flori galbene, urât mirositoare, dispuse în capitule, care crește prin locuri umede; iarba-puricelui. /purice + suf. ~ariță

puricariță f. plantă cu flori galbene și cu miros neplăcut (Pulicaria).

puricáriță f., pl. e (d. purice. E un cuv. popular saŭ tradus de botaniștĭ după pulicaria?). O plantă erbacee mică din familia compuselor, cu miros neplăcut și care crește pin locurĭ apoase (pulicária vulgáris saŭ inula pulicária).

purecariță sf vz puricariță

puricăriță sf vz puricariță

Ortografice DOOM

puricariță s. f., g.-d. art. puricariței; pl. puricarițe

puricariță s. f., g.-d. art. puricariței; pl. puricarițe

puricariță s. f., g.-d. art. puricariței; pl. puricarițe

Sinonime

PURICARIȚĂ s. (BOT.; Pulicaria vulgaris) (reg.) puricică, puricioasă, rozovă, iarba-puricelui.

PURICARIȚĂ s. (BOT.; Pulicaria vulgaris) (reg.) puricică, puricioasă, rozovă, iarba-puricelui.

Intrare: puricariță
puricariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricariță
  • puricarița
plural
  • puricarițe
  • puricarițele
genitiv-dativ singular
  • puricarițe
  • puricariței
plural
  • puricarițe
  • puricarițelor
vocativ singular
plural
purecariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purecariță
  • purecarița
plural
  • purecarițe
  • purecarițele
genitiv-dativ singular
  • purecarițe
  • purecariței
plural
  • purecarițe
  • purecarițelor
vocativ singular
plural
puricăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricăriță
  • puricărița
plural
  • puricărițe
  • puricărițele
genitiv-dativ singular
  • puricărițe
  • puricăriței
plural
  • puricărițe
  • puricărițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puricariță, puricarițesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut (Pulicaria vulgaris). DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Plantă erbacee cu tulpina erectă păroasă, de culoare cenușie, și cu flori galbene, urât mirositoare, dispuse în capitule, care crește prin locuri umede. NODEX
etimologie:
  • Purice + -ariță DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.