2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

purecare sf vz puricare

PURECÁ vb. I v. purica.

PURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).

PURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).

PURICÁRE, puricări, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.

purica1 [At: ANON. CAR. / V: ~reca / Pzi: puric / E: ml pulicare] 1-2 vtr (Pfm) A (se) curăța de purici (1). 3 vt (Olt; pan; c. i. omizile; îf pureca) A curăța de pe pomii fructiferi. 4 vt (Fig) A examina atent. 5 vt (Rar; fig) A aduna cu de-amănuntul. 6 vt (Fig; c. i. ființe) A bate tare. 7 vt (Olt; fig; c. i. oameni; îf pureca) A lăsa fără bani, prin mijloace necinstite.

puricare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 642 / V: ~rec~ / Pl: ~cări / E: purica1] 1 Curățare de purici (1) Si: puricat (1), puricătură (1). 2 (Fig) Examinare minuțioasă, atentă Si: puricat (2), puricătură (2).

PURICÁRE, puricări, s. f. Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.

PURICÁ, puríc, vb. I. Tranz. (Și în forma pureca) 1. A curăța un obiect de purici, scuturîndu-l sau cercetîndu-l cu de-amănuntul; (rar, cu schimbarea complementului) a prinde purici. Un negru purec;... bietul «îns!» la ce să-l purec? EMINESCU, O. I 48. ♦ Fig. A examina ceva cu de-amănuntul, a cerceta minuțios. Le-am cercetat [documentele] și le-am puricat de nenumărate ori. C. PETRESCU, O. P. I 228. Cînd cumpără haine vechi le purică pîn toate-ndoiturile. CARAGIALE, O. I 344. 2. (Familiar) A bate. Nu glumi, ci mi-i purecă cît se poate de bine. RETEGANUL, P. I 8. – Variantă: purecá vb. I.

A PURICÁ púric tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /<lat. pulicare

purecà v. 1. a căuta purecii; 2. fig. și fam. a căuta cu deamăruntul: de cumperi lucrul, îl pureci și apoi tocmești. [Lat. PULICARE].

púric, a v. tr. (lat. púlico, -áre, a produce puricĭ; pv. sp. pg. espulgar, fr. épucer). Caut de puricĭ: a purica un cățel. Fig. Caut amănunțit, cercetez minuțios: a purica o carte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puricá (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 púrică

puricáre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricắrii; pl. puricắri

puricá vb., ind. prez. 1 sg. púric, 3 sg. și pl. púrică

puricáre s. f., g.-d. art. puricării; pl. puricări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURICÁ vb. v. despăduchea, păduchea.

PURICÁRE s. puricat, puriceală.

purica vb. v. DESPĂDUCHEA. PĂDUCHEA.

arată toate definițiile

Intrare: purica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purica
  • puricare
  • puricat
  • puricatu‑
  • puricând
  • puricându‑
singular plural
  • purică
  • puricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puric
(să)
  • puric
  • puricam
  • puricai
  • puricasem
a II-a (tu)
  • purici
(să)
  • purici
  • puricai
  • puricași
  • puricaseși
a III-a (el, ea)
  • purică
(să)
  • purice
  • purica
  • purică
  • puricase
plural I (noi)
  • puricăm
(să)
  • puricăm
  • puricam
  • puricarăm
  • puricaserăm
  • puricasem
a II-a (voi)
  • puricați
(să)
  • puricați
  • puricați
  • puricarăți
  • puricaserăți
  • puricaseți
a III-a (ei, ele)
  • purică
(să)
  • purice
  • puricau
  • purica
  • puricaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pureca
  • purecare
  • purecat
  • purecatu‑
  • purecând
  • purecându‑
singular plural
  • purecă
  • purecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purec
(să)
  • purec
  • purecam
  • purecai
  • purecasem
a II-a (tu)
  • pureci
(să)
  • pureci
  • purecai
  • purecași
  • purecaseși
a III-a (el, ea)
  • purecă
(să)
  • purece
  • pureca
  • purecă
  • purecase
plural I (noi)
  • purecăm
(să)
  • purecăm
  • purecam
  • purecarăm
  • purecaserăm
  • purecasem
a II-a (voi)
  • purecați
(să)
  • purecați
  • purecați
  • purecarăți
  • purecaserăți
  • purecaseți
a III-a (ei, ele)
  • purecă
(să)
  • purece
  • purecau
  • pureca
  • purecaseră
Intrare: puricare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricare
  • puricarea
plural
  • puricări
  • puricările
genitiv-dativ singular
  • puricări
  • puricării
plural
  • puricări
  • puricărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purecare
  • purecarea
plural
  • purecări
  • purecările
genitiv-dativ singular
  • purecări
  • purecării
plural
  • purecări
  • purecărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

purica pureca

  • 1. tranzitiv reflexiv popular familiar A (se) curăța de purici.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: despăduchea păduchea attach_file un exemplu
    exemple
    • Un negru purec;... bietul «îns!» la ce să-l purec? EMINESCU, O. I 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Cu schimbarea complementului) A prinde purici.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A curăța un obiect de purici, scuturîndu-l sau cercetîndu-l cu de-amănuntul.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul, exagerat de migălos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Le-am cercetat [documentele] și le-am puricat de nenumărate ori. C. PETRESCU, O. P. I 228.
      surse: DLRLC
    • Cînd cumpără haine vechi le purică pîn toate-ndoiturile. CARAGIALE, O. I 344.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Nu glumi, ci mi-i purecă cît se poate de bine. RETEGANUL, P. I 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

puricare purecare

etimologie:

  • vezi purica
    surse: DEX '98 DEX '09