2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUPÍL, -Ă, pupili, -e, s. m. și f. Persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții). – Din fr. pupille, lat. pupillus.

PUPÍL, -Ă, pupili, -e, s. m. și f. Persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții). – Din fr. pupille, lat. pupillus.

PUPÍLĂ, pupile, s. f. 1. Orificiu central, rotund, al irisului, prin care razele luminoase sunt dirijate spre retină; lumina ochiului. 2. (Fiz., în sintagmele) Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic. Pupilă de ieșire = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla.

PUPÍLĂ, pupile, s. f. 1. Deschizătură rotundă din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii în funcție de luminozitate, de distanță etc.; lumina ochiului. 2. (Fiz., în sintagmele) Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic. Pupilă de ieșire = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla.

PUPÍL, -Ă, pupili, -e, s. m. și f. Copil sau tînăr minor, care se află sub îngrijirea unui tutore sau a unui epitrop. Pupilul da mereu dovezi de bărbăție și-și cîștiga însuși drepturi, pentru care tutorii nu-l socotise încă matur. ODOBESCU, S. III 443.

PUPÍLĂ, pupile, s. f. Deschizătura rotundă din mijlocul irisului, prin care pătrunde lumina în ochi. Îi răspunseră cu un murmur întunecos, nedeslușit, ațintindu-l cu pupilele lor negre de nepătruns. DUMITRIU, F. 18. Cu grijă și cu greutate am scos din colivie pasărea, care se zbătea cu pupila dilatată de spaimă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 43.

PUPÍL, -Ă s.m. și f. Copil (băiat sau fată) minor aflat sub tutela cuiva. [Cf. fr. pupille, lat. pupillus, pupilla].

PUPÍLĂ s.f. Deschizătură rotundă situată la mijlocul irisului, care permite pătrunderea luminii în ochi. [Cf. fr. pupille, lat. pupilla].

PUPÍL, -Ă s. m. f. minor aflat sub tutela cuiva. (< fr. pupille, lat. pupillus)

PUPÍLĂ s. f. 1. orificiu central al irisului ochiului, prin care pătrund razele de lumină. 2. deschidere, reală sau imaginară, care limitează fluxul luminos ce străbate o lentilă sau un sistem optic. (< fr. pupille, lat. pupilla)

PUPÍL ~ă (~i, ~e) m. și f. Copil orfan aflat sub tutela cuiva. /<fr. pupille, lat. pupilus

PUPÍLĂ ~e f. Orificiu central al irisului care permite pătrunderea luminii în ochi și care are rolul de a adapta vederea în funcție de luminozitate și de distanță; lumină a ochiului. /<fr. pupille, lat. pupilla

pupilă f. 1. lumina ochiului; 2. fată minoră și orfană sub conducerea unui tutor.

*pupíl, -ă s. (lat. pupillus, -illa și púpulus, púpula, dim. d. pûpus, pûpa, „copil” și „lumina ochĭuluĭ”. V. pupă 2, pleoapă și pup 1). Orfan supt tutelă. S. f. Anat. Lumina ochĭuluĭ, deschizătura pin care lumina intră în ochĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pupílă s. f., g.-d. art. pupílei; pl. pupíle

pupílă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. pupílei; pl. pupíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUPÍLĂ s. (ANAT.) (pop.) lumina ochiului, (reg.) vedere, (înv.) lumea ochilor, (franțuzism înv.) prunelă.

PUPI s. (ANAT.) (pop.) lumina ochiului, (reg.) vedere, (înv.) lumea ochilor, (franțuzism înv.) prunelă.

Intrare: pupilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupi
  • pupila
plural
  • pupile
  • pupilele
genitiv-dativ singular
  • pupile
  • pupilei
plural
  • pupile
  • pupilelor
vocativ singular
plural
Intrare: pupilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pupi
  • pupila
plural
  • pupile
  • pupilele
genitiv-dativ singular
  • pupile
  • pupilei
plural
  • pupile
  • pupilelor
vocativ singular
plural

pupilă

  • 1. Orificiu central, rotund, al irisului, prin care razele luminoase sunt dirijate spre retină; lumina ochiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Îi răspunseră cu un murmur întunecos, nedeslușit, ațintindu-l cu pupilele lor negre de nepătruns. DUMITRIU, F. 18.
      surse: DLRLC
    • Cu grijă și cu greutate am scos din colivie pasărea, care se zbătea cu pupila dilatată de spaimă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 43.
      surse: DLRLC
  • 2. Deschidere, reală sau imaginară, care limitează fluxul luminos ce străbate o lentilă sau un sistem optic.
    surse: MDN '00
    • 2.1. fizică (în) sintagmă Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. fizică (în) sintagmă Pupilă de ieșire = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic.
      surse: DEX '09

etimologie: