5 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

punta2 v vz ponta2

puntà v. a îndrepta spre un punct: puntară tunurile spre cetate BĂLC. [După fr. pointer].

PONTA1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTA2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PONTA2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

PUNCTA, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață. ♦ Fig. A scoate în evidență, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate. ♦ A obține puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură. – Din punct (după fr. pointer).

ponta2 [At: BĂLCESCU, ap. CADE / V: (înv) pun~ / Pzi: ~tez / E: fr pointer] 1 vt (Înv) A fixa o armă de foc în poziția necesară pentru ca proiectilul să atingă ținta. 2-3 vir (D. muncitori) A-și înregistra prezența la locul de muncă, pentru calcularea salariului. 4 vt A înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea calculării plății.

ponta1 [At: ALECSANDRI, T. 403 / V: pun~ / Pzi: ~tez / E: fr ponter] 1-2 vit (La jocuri de noroc) A juca pe o anumită sumă de bani Si: a miza, (înv) a pontarisi. 3 vi (Îe) A ~ pe mâna cuiva A miza pe cartea altuia fără a participa efectiv la joc.

puncta vt [At: BĂLCESCU, M. V. 150 / V: (înv) punta / Pzi: ~tez / E: punct (cf fr pointer)] 1 (Fig) A scoate în evidență Si: a accentua, a marca, a sublinia. 2 (Rar; c. i. texte scrise) A pune semnele de punctuație Si: (rar) a punctua. 3 (C. i. suprafețe, obiecte) A face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare. 4 (Spt; c. i. puncte) A înregistra pe măsură ce se marchează. 5 (Rar; c. i. puncte) A marca. 6 (Îvr; la jocul de cărți) A miza. 7 (Înv; c. i. arme, proiectile etc.) A ținti. 8-9 (În limbajul vânătorilor; c. i. animale) A adulmeca (2, 4). 10 (Fig; rar) A pătrunde.

puntă sf [At: HELIADE, O. I, 233 / Pl: ~te / E: it punta] (Îvr) Vârf ascuțit al spadei.

PONTA1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PUNCTA, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață. ♦ Fig. A scoate în evidență, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate. ♦ A obține puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură. – Din punct (după fr. ponctuer).

PONTA, pontez, vb. I. 1. Tranz. A înregistra prezența muncitorilor la locul de muncă, pentru a avea evidența lor (în vederea calculării drepturilor lor de salariu). 2. Intranz. A pune o sumă de bani la un joc de noroc (în special la cărți); a miza. Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. ◊ Tranz. (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. ◊ Expr. A ponta pe mîna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.

PUNCTA, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face mai multe puncte, a pune sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață. Înșfăcă o căldare... umplînd-o repede cu zeama aceea verzuie, punctată ici-colo cu cîte-o fasole albă. CAMILAR, N. I 40. Obrazul palid-verzui se afla punctat de mici bubulițe roșii. C. PETRESCU, R. DR. 119. Păsări mici punctau cerul în înălțime. SAHIA, N. 86. ♦ A marca, a sublinia. Povestea punctînd fiecare argumentare cu gesturi mărunte și repezi. C. PETRESCU, R. DR. 337. ◊ Fig. Pe dușumele, mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. REBREANU, R. I 243. 2. (Sport) A însemna: punctele fiecărei partide sau etape cîștigate. 3. Fig. (Rar) A pătrunde, a străpunge. Întotdeauna numele Mărășeștiului mi-a punctat inima și m-a făcut să gîndesc cu teroare la piciorul tatei rămas pe această cîmpie. SAHIA, N. 15. 4. (Învechit) A îndrepta o armă spre o țintă anumită; a ținti. (Atestat în forma punta) Se duse Piccolomini să vadă cetatea și apoi puntară tunurile spre dînsa. BĂLCESCU, O. II 113. 5. A asambla provizoriu două piese, care urmează să fie sudate, prin cîteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură. – Variantă: (învechit) punta vb. I.

PONTA vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].

PUNCTA vb. I. tr. 1. A însemna, a presăra cu puncte; (gram.) a pune semne de punctuație. ♦ (Tehn.) A marca o piesă cu ajutorul punctatorului. 2. (Fig.) A sublinia, a marca, a accentua. 3. (Sport) A însemna punctele unei partide sau ale unei etape. [Var. punta vb. I. / după fr. ponctuer, pointer].

PONTA2 vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

PONTA1 vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer)

PUNCTA vb. tr. 1. a însemna, a presăra (o suprafață) cu puncte. ◊ (tehn.) a marca o piesă cu ajutorul punctatorului. 2. (fig.) a sublinia, a scoate în evidență, a accentua. 3. (sport) a obține puncte într-o întrecere; a înregistra punctele unei partide. (după fr. pointer)

puncta vb. I ♦ 1. A sublinia ◊ „Filmul punctează apăsat o problematică bine cunoscută în scene cu valori simbolice: armata română, cot la cot cu armata sovietică în lupta pentru zdrobirea hitlerismului e ilustrată în secvențele cu dialogul răspicat și solemn dintre ofițerii români și mareșalul Malinovski.” R.l. 20 VIII 80 p. 2. ♦ 2. A obține puncte într-o întrecere sportivă ◊ „Noi am punctat cel mai mult [...]” Sc. 27 XI 81 p. 7. ♦ 3. A da note, puncte pentru o prestație sportivă ◊ „Sportivele noastre au fost în nenumărate rânduri punctate sub valoarea evoluțiilor.” R.l. 26 VII 80 p. 5 (din punct, după fr. ponctuer, pointer; DN – alte sensuri, DEX, DN3)

A PONTA2 ~ez 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter

A PONTA1 ~ez tranz. 1) (muncitorii, funcționarii unei întreprinderi, instituții etc.) A trece în listele de prezență la locul de muncă. 2) (timpul de muncă, volumul muncii prestate) A înscrie într-un registru special (în vederea retribuției). /<fr. pointer

A PUNCTA ~ez tranz. 1) A însemna cu puncte. 2) fig. A scoate în relief; a pune în lumină; a evidenția; a sublinia. Haina ajustată îi ~ează mersul grațios. 3) sport (puncte) A obține în defavoarea adversarului. /Din punct

pontà v. a juca în contra bancherului, în jocuri de hazard (= fr. ponter).

*pontéz v. intr. (fr. ponter, probabil d. sp. punto, punct, as. V. punctez). Joc contra bancheruluĭ la un joc de noroc: a ponta pe cincĭ francĭ. V. tr. A ponta cincĭ francĭ.

*punctéz v. tr. (d. punct; fr. pointer, d. point, punct. V. pontez). Însemn cu un punct saŭ cu puncte: i e o literă punctată. Linie punctată, trasă numaĭ cu puncte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ponta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 pontea; conj. prez. 1 sg. să pontez, 3 să ponteze

puncta (a ~) (desp. punc-ta) vb., ind. prez. 1 sg. punctez, 3 punctea; conj. prez. 1 sg. să punctez, 3 să puncteze

puncta (a ~) (punc-ta) vb., ind. prez. 3 punctea

ponta vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 sg. și pl. pontea

puncta vb. (sil. punc-), ind. prez. 1 sg. punctez, 3 sg. și pl. punctează, imperf. 3 sg. puncta; conj. prez. 3 sg. și pl. puncteze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUNCTA vb. v. adulmeca, înscrie, marca, mirosi.

PONTA vb. a miza, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

puncta vb. v. ADULMECA. ÎNSCRIE. MARCA. MIROSI.

PUNCTA vb. a accentua, a evidenția, a întări, a marca, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puntă, punte, s.f. (înv.) vârf ascuțit (al spadei).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PUNTA ARENAS, oraș în extremitatea de S a statului Chile, situat la 53°10′ lat. S (cel mai sudic oraș din lume), port la str. Magellan; 116,1 mii loc. (2002). Aeroport. Port comercial (lână, carne conservată și congelată, piei ș.a.) și de pescuit. Expl. de petrol. lignit, cupru și aur. Șantier naval. Ind. de prelucr. a lemnului, textilă (lână), chimică și alim. Fundat în 1849 de colonelul José de los Santos Mardones. Între 1927 și 1937 s-a numit Magallanes.

PUNTA DEL ESTE, oraș în Uruguay, port la Oc. Atlantic (estuarul Rio de la Plata), la 113 km E de Montevideo; c. 6,7 mii loc. Stațiune balneară. Festival internațional al Filmului.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ponta, pontez v. r. (d. copii) a arunca o bucată de plumb rotundă și plată în direcția grămezii de capace în jocul numit „capace”.

Intrare: Punta
Punta nume propriu
nume propriu (I3)
  • Punta
Intrare: ponta (miza)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponta
  • pontare
  • pontat
  • pontatu‑
  • pontând
  • pontându‑
singular plural
  • pontea
  • pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontez
(să)
  • pontez
  • pontam
  • pontai
  • pontasem
a II-a (tu)
  • pontezi
(să)
  • pontezi
  • pontai
  • pontași
  • pontaseși
a III-a (el, ea)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • ponta
  • pontă
  • pontase
plural I (noi)
  • pontăm
(să)
  • pontăm
  • pontam
  • pontarăm
  • pontaserăm
  • pontasem
a II-a (voi)
  • pontați
(să)
  • pontați
  • pontați
  • pontarăți
  • pontaserăți
  • pontaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • pontau
  • ponta
  • pontaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • punta
  • puntare
  • puntat
  • puntatu‑
  • puntând
  • puntându‑
singular plural
  • puntea
  • puntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puntez
(să)
  • puntez
  • puntam
  • puntai
  • puntasem
a II-a (tu)
  • puntezi
(să)
  • puntezi
  • puntai
  • puntași
  • puntaseși
a III-a (el, ea)
  • puntea
(să)
  • punteze
  • punta
  • puntă
  • puntase
plural I (noi)
  • puntăm
(să)
  • puntăm
  • puntam
  • puntarăm
  • puntaserăm
  • puntasem
a II-a (voi)
  • puntați
(să)
  • puntați
  • puntați
  • puntarăți
  • puntaserăți
  • puntaseți
a III-a (ei, ele)
  • puntea
(să)
  • punteze
  • puntau
  • punta
  • puntaseră
Intrare: ponta (prezența)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ponta
  • pontare
  • pontat
  • pontatu‑
  • pontând
  • pontându‑
singular plural
  • pontea
  • pontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontez
(să)
  • pontez
  • pontam
  • pontai
  • pontasem
a II-a (tu)
  • pontezi
(să)
  • pontezi
  • pontai
  • pontași
  • pontaseși
a III-a (el, ea)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • ponta
  • pontă
  • pontase
plural I (noi)
  • pontăm
(să)
  • pontăm
  • pontam
  • pontarăm
  • pontaserăm
  • pontasem
a II-a (voi)
  • pontați
(să)
  • pontați
  • pontați
  • pontarăți
  • pontaserăți
  • pontaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontea
(să)
  • ponteze
  • pontau
  • ponta
  • pontaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • punta
  • puntare
  • puntat
  • puntatu‑
  • puntând
  • puntându‑
singular plural
  • puntea
  • puntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puntez
(să)
  • puntez
  • puntam
  • puntai
  • puntasem
a II-a (tu)
  • puntezi
(să)
  • puntezi
  • puntai
  • puntași
  • puntaseși
a III-a (el, ea)
  • puntea
(să)
  • punteze
  • punta
  • puntă
  • puntase
plural I (noi)
  • puntăm
(să)
  • puntăm
  • puntam
  • puntarăm
  • puntaserăm
  • puntasem
a II-a (voi)
  • puntați
(să)
  • puntați
  • puntați
  • puntarăți
  • puntaserăți
  • puntaseți
a III-a (ei, ele)
  • puntea
(să)
  • punteze
  • puntau
  • punta
  • puntaseră
Intrare: puncta
  • silabație: punc-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puncta
  • punctare
  • punctat
  • punctatu‑
  • punctând
  • punctându‑
singular plural
  • punctea
  • punctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • punctez
(să)
  • punctez
  • punctam
  • punctai
  • punctasem
a II-a (tu)
  • punctezi
(să)
  • punctezi
  • punctai
  • punctași
  • punctaseși
a III-a (el, ea)
  • punctea
(să)
  • puncteze
  • puncta
  • punctă
  • punctase
plural I (noi)
  • punctăm
(să)
  • punctăm
  • punctam
  • punctarăm
  • punctaserăm
  • punctasem
a II-a (voi)
  • punctați
(să)
  • punctați
  • punctați
  • punctarăți
  • punctaserăți
  • punctaseți
a III-a (ei, ele)
  • punctea
(să)
  • puncteze
  • punctau
  • puncta
  • punctaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • punta
  • puntare
  • puntat
  • puntatu‑
  • puntând
  • puntându‑
singular plural
  • puntea
  • puntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puntez
(să)
  • puntez
  • puntam
  • puntai
  • puntasem
a II-a (tu)
  • puntezi
(să)
  • puntezi
  • puntai
  • puntași
  • puntaseși
a III-a (el, ea)
  • puntea
(să)
  • punteze
  • punta
  • puntă
  • puntase
plural I (noi)
  • puntăm
(să)
  • puntăm
  • puntam
  • puntarăm
  • puntaserăm
  • puntasem
a II-a (voi)
  • puntați
(să)
  • puntați
  • puntați
  • puntarăți
  • puntaserăți
  • puntaseți
a III-a (ei, ele)
  • puntea
(să)
  • punteze
  • puntau
  • punta
  • puntaseră
Intrare: puntă
puntă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ponta, pontezverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A pune o sumă de bani la un joc de noroc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. DLRLC
    • format_quote În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. DLRLC
    • format_quote Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. DLRLC
    • format_quote tranzitiv (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. DLRLC
    • chat_bubble A ponta pe mâna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. DLRLC
      • format_quote Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114. DLRLC
  • 2. intranzitiv A participa la jocurile de noroc mizând. NODEX
    sinonime: paria
etimologie:

ponta, pontezverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. tranzitiv A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. DEX '09 NODEX
etimologie:

puncta, punctezverb

  • 1. A face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Înșfăcă o căldare... umplînd-o repede cu zeama aceea verzuie, punctată ici-colo cu cîte-o fasole albă. CAMILAR, N. I 40. DLRLC
    • format_quote Obrazul palid-verzui se afla punctat de mici bubulițe roșii. C. PETRESCU, R. DR. 119. DLRLC
    • format_quote Păsări mici punctau cerul în înălțime. SAHIA, N. 86. DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate în evidență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Povestea punctînd fiecare argumentare cu gesturi mărunte și repezi. C. PETRESCU, R. DR. 337. DLRLC
      • format_quote Pe dușumele, mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. REBREANU, R. I 243. DLRLC
    • 1.2. gramatică A pune semne de punctuație. DN
    • 1.3. tehnică A marca o piesă cu ajutorul punctatorului. DN
  • 2. sport A însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. A obține puncte printr-un joc sportiv. DEX '09 DEX '98
  • 3. rar Pătrunde, străpunge. DLRLC
    • format_quote Întotdeauna numele Mărășeștiului mi-a punctat inima și m-a făcut să gîndesc cu teroare la piciorul tatei rămas pe această cîmpie. SAHIA, N. 15. DLRLC
  • 4. învechit A îndrepta o armă spre o țintă anumită. DLRLC
    sinonime: ținti
    • format_quote Se duse Piccolomini să vadă cetatea și apoi puntară tunurile spre dînsa. BĂLCESCU, O. II 113. DLRLC
  • 5. A asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • punct (după limba franceză pointer). DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.