2 definiții pentru pungălău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pungălău s [At: ALR II, 6 618/353 / Pl: nct / E: punge + -ălău] (Reg) Unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri în opinci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pungălắu, s.n. (reg.) unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la opinci.

Intrare: pungălău
pungălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungălău
  • pungălăul
  • pungălău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pungălău
  • pungălăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)