opțiuni
  • info

4 definiții pentru punctuare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

punctuare sf [At: CARAGIALE, O. IV, 284 / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: punctua] (Rar) 1-3 Punctuație (1-3).

PUNCTUARE s. f. (Învechit) Punctuație. Să-ți impute că nu știi gramatica, ortografia, punctuarea? CARAGIALE, O. III 214.

PUNCTUARE s. f. (Înv.) Punctuație. – Din punctare (după punctuație).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

punctuare, punctuări, s.f. (înv.) punctuație.

Intrare: punctuare
punctuare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punctuare
  • punctuarea
plural
  • punctuări
  • punctuările
genitiv-dativ singular
  • punctuări
  • punctuării
plural
  • punctuări
  • punctuărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

punctuare, punctuărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Punctuație. DLRLC
    sinonime: punctuație
    • format_quote Să-ți impute că nu știi gramatica, ortografia, punctuarea? CARAGIALE, O. III 214. DLRLC
etimologie:
  • punctare (după punctuație). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.