3 definiții pentru punctuare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNCTUÁRE s. f. (Învechit) Punctuație. Să-ți impute că nu știi gramatica, ortografia, punctuarea? CARAGIALE, O. III 214.

PUNCTUÁRE s. f. (Înv.) Punctuație. – Din punctare (după punctuație).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

punctuáre, punctuắri, s.f. (înv.) punctuație.

Intrare: punctuare
punctuare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • punctuare
  • punctuarea
plural
  • punctuări
  • punctuările
genitiv-dativ singular
  • punctuări
  • punctuării
plural
  • punctuări
  • punctuărilor
vocativ singular
plural