pumn sm [At: PRAV. 231 / V: (înv) pubn, (îvr) pugn, pum (Pl: ~uri) sn, (reg) puni smp / Pl: ~i, (pop, sn) ~uri / E: ml pugnus] 1 Palmă¹ (1) închisă, cu degetele îndoite și strânse. 2 (Reg; îs) ~ii obrajilor (sau obrazului) Pomeți. 3 (Îla) Cât ~ul sau cât un ~ Extrem de mic. 4 (Îal) Extrem de mare în comparație cu pumnul (1). 5 (Îe) A sta cu capul (sau cu tâmpla) în ~i (sau, rar, în ~) A contempla, proptindu-și capul sau tâmpla cu pumnii (1). 6 (Îe) A arăta ~ul (cuiva) A face un semn de amenințare cu pumnul (1) spre cineva. 7 (Rar; îe) A rămâne cu ~ul în gură A rămâne păcălit. 8 (Pfm; îe) A(-i) pune (sau vârî) (cuiva) ~ul în gură A împiedica pe cineva, cu mijloace dure, să vorbească sau să acționeze. 9 (Pop; îe) A-și da cu ~ii în cap A nu mai putea de necaz. 10 (Îae) A regreta extrem de mult. 11 (Pfm; îe) A-și plânge în ~i A plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. 12 (Îae) A regreta greșeala făcută. 13 (Pfm; îe) A râde în ~i A râde pe ascuns. 14 (Reg; îe) A(-i) bate (cuiva) în (sau din) ~i sau (rar) a juca ~ii A necăji sau a lua în râs pe cineva, lovindu-și pumnii (1) unul de altul și zicînd „sâc”. 15 (Îe) A-și rupe ~ii și picioarele pe cineva A bate foarte tare pe cineva. 16 (Reg; irn) A cânta în ~i A fi supărat. 17 (Reg; îe) A lăsa pe cineva cu ~ la inimă A lăsa pe cineva adânc îndurerat. 18 Regiune aflată la încheietura antebrațului cu extremitatea inferioară a mâinii. 19 (Șîe a da, a trage un ~) Lovitură dată cuiva cu pumnul (1) Si: (îvr) pumnitură. 20-21 (Rar; îla) Iute de ~ Care este gata să se ia la bătaie Si: bătăuș (1-2). 22 (Pop; îe) A lua (pe cineva) în (sau la) ~i A lua pe cineva la bătaie cu pumnii (1). 23 Palmă¹ sau palme¹ făcute căuș pentru a putea reține ceva, de obicei un lichid. 24 (Pex) Conținut al pumnului (23). 25 (Îlav) Cu ~ul (sau ~ii) În mare cantitate sau număr Si: cu ghiotura, cu toptanul. 26 Cantitate mică sau mare din ceva, atât cât poate încăpea în palma¹ cuiva. 27 (Reg) Pumnaș (1). 28 Veche unitate de măsură pentru lungimi, folosită astăzi doar de pescari.

PUMN, pumni, s. m. 1. Mînă închisă, cu degetele strînse și îndoite. Își răzimă pumnul de straja săbiei. SADOVEANU, O. VII 168. Își sprijinea pumnul sub bărbie cu degetul mic. CAMIL PETRESCU, N. 54. Dealuri neregulate... încep a se ivi pe la ferestre, ca niște pumni monstruoși. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ◊ Expr. A sta cu capul în pumni = a-și ține capul sprijinit la tîmple în pumni, uneori ca expresie a unei concentrări. Pe marginea rîului, așezat pe o piatră, Gîngu stă cu capul în pumni uitîndu-se-n rostogolirea turbure a apelor. C. PETRESCU, S. 55. A rîde în pumni = a rîde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție. A plînge în pumni = a plînge pe ascuns, de necaz sau de durere. Mergeam zgribuliți și plîngeam în pumni, de plăieșii numai icneau și-și mușcau buzele de frig și necaz. CREANGĂ, A. 30. A bate (cuiva) în (sau din) pumni = a-și lovi pumnii unul de altul pentru a necăji pe cineva; a face în ciudă cuiva sau a lua în rîs pe cineva. Mă întreceam cu fetele cele mari din tors; și din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urîtă, făcea adeseori în ciuda mea, și-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău. CREANGĂ, A. 63. Cioara cum se văzu scapată din primejdie, zbură într-un fag și bătu în pumni vulpii c-o amăgit-o. ȘEZ. III 188. A se bate cu pumnii în (rar peste) cap v. bate (I 1). A se bate cu pumnii în piept v. bate (II). (În metafore și comparații) Deodată, trupul lui Manlache s-a închircit strîns pumn și s-a răsturnat. Apoi s-a întins țeapăn ca un trunchi de copac și n-a mai clintit. POPA, V. 159. (Exprimă, în mod relativ, ideea de foarte mare sau foarte mic) Ochiuri de fereastră, cît pumnul, se uitau chiorîș la boier. SADOVEANU, P. 49. Și viind și muma lor, care plînsese de dînșii cu lacrimile cît pumnul, îi îmbrățișă și dînsa. ISPIRESCU, L. 70. O grămadă de cățeluși, mici cît pumnul și orbi ca sobolii. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Expr. Un pumn de... = ceva mic, firav. Nimeni n-ar fi bănuit atîta suflet și energie într-un pumn de femeie. BART, E. 315. A strînge (sau a încleșta) pumnii = a lua o atitudine amenințătoare. A i se încleșta pumnii și fălcile = a se încorda, a fi cuprins de mînie, de indignare. Pumnii și fălcile i se încleștau, auzind strigătele amenințătoare ale subprefectului. BUJOR, S. 121. 2. Lovitură dată cu pumnul (1). Cuscrul Ilie își trase un pumn în căciulă. SADOVEANU, O. VII 351. Cînd i-am tras un pumn o făcut hîc și o căzut de-a rostogolul în celalalt colț al vagonului. ALECSANDRI, T. I 311. 3. Mîna ținută cu palma făcută căuș (de obicei pentru a putea reține un lichid). Eleflerescu aprinse o țigară, fumînd în pumn. C. PETRESCU, C. V. 295. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. COȘBUC, P. I 222. 3. Conținutul mîinii făcute căuș; cantitate (mică) de ceva, număr (mic) de oameni. V. mînă. Trei pruni, frățini ce stau să moară își tremur creasta lor bolnavă, Un vînt le-a spînzurat de vîrfuri Un pumn de fire de otavă. GOGA, P. 19. Duse la gură un pumn de zăpadă. I se păru dulce ca o porție de înghețată. BART, E. 308. Luă în șorț vro doi pumni de mălai. ISPIRESCU, L. 333. ◊ Fig. Pumnul acela de oase fără de astîmpăr, energia aceea se cheltuia așa zadarnic. ANGHEL, PR. 5. 4. Măsură de lungime (azi întrebuințată numai de pescari). [Armăsarul] este sur, de 16 pumni de înalt, de 6 ani. I. IONESCU, D. 262. 5. Manșetă (împodobită cu cusături și găurele) la mînecile cămășilor țărănești.

PUMN ~i m. 1) Palmă închisă cu degetele lipite de podul palmei. ◊ A bate cu ~ul în masă v. A BATE. A se bate cu ~ul în piept v. A SE BATE. A râde în ~i a râde pe furiș (cu bucurie) de cineva. A plânge în ~i a plânge de necaz (nevăzut de nimeni). A-i pune (sau a-i vârî) cuiva ~ul în gură a-l forța pe cineva să tacă. 2) Lovitură dată cu palma închisă strâns. A trage un ~. 3) Căuș alcătuit din cele două palme alăturate și semiîndoite. 4) Cantitate de ceva cât poate încăpea într-un asemenea căuș. Un ~ de grăunțe. /<lat. pugnus

pumn m. 1. mână închisă; 2. cât se poate apuca cu pumnul: un pumn de bani; 3. fig. număr mic: un pumn de soldați; 4. termen de hotărnicie: o diviziune a stânjenului, cam ⅔ dintr’o palmă. [Lat. PUGNUS].

pumn m. (lat. pŭgnus, pumn, rudă cu vgr. pygmé, pumn [V. pigmeŭ]; it. pugno, pv. ponh, fr. poiag, sp. puño, pg. punho. V. pugilat, repugnant). Palma întinsă p. a lovi: s’aŭ bătut cu pumniĭ. Lovitură cu pumniĭ: ĭ-a tras un pumn (V. ghĭont). Cantitate cît ĭeĭ cu pumnu: un pumn de grăunțe. Fig. Mic număr, o mînă, cîțĭ-va: un pumn de oamenĭ. – În nord pum, ca și undilem (undelemn).

pubn sm vz pumn

pugn sm vz pumn

pum sm vz pumn

puni² smp vz pumn

Pumnul (Arune) m. învățat profesor bucovinean, autorul unei reforme teoretice a limbei naționale (1818-1866).

pum, V. pumn.

pumn s. m., pl. pumni

pumn s. m., pl. pumni

pumn s. m., pl. pumni

PUMN s. 1. mână. (I-a dat un ~ de stafide.) 2. (pop. și fam.) scatoalcă, (prin Olt. și Munt.) potârnog, (înv.) buș, chilom. (I-a tras un ~ zdravăn.)

PUMN s. v. pumnaș.

PUMN s. 1. mînă. (I-a dat un ~ de stafide.) 2. (pop. și fam.) scatoalcă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog, (înv.) buș, chilom. (I-a tras un ~ zdravăn.)

pumn s. v. PUMNAȘ.

PUMNII OBRAJILOR s. pl. v. pomeți, umerii obrajilor.

pumnii obrajilor s. pl. v. POMEȚI. UMERII OBRAJILOR.

pumn (pumni), – Palmă închisă. – Mr. pulnu, pulńi, megl. pulm, istr. pumnu, pumăn. Lat. pŭgnus (Pușcariu 1400; Candrea-Dens., 1460; REW 6814), cf. it. pugno, prov. ponh, fr. poing, cat. puny, sp. puño, port. punho. – Der. pumnaș (var. pumnicel), s. m. (manșetă cusută la ii), în Trans.; pumni (var. pumnui), vb. (a da pumni); pumnal, s. n. (stilet), traducere din fr. poignard sau it. pugnale. Din rom. provine săs. pun.

Faustrecht (germ. „Dreptul pumnului”) – termen istoric prin care se înțelege dreptul celui mai puternic, în sensul că forța e mai tare decît dreptul. (Vezi expr.: La raison du plus fort…). „Pornind de la nesiguranța zilei de mîine într-o societate inumană și examinînd critic « dreptul pumnului », drama urcă mereu spre o problematică tot mai cuprinzătoare” („Gazeta literară” nr. 586 despre Oameni și șoareci de John Steinbeck). IST.

a arăta pumnul (cuiva) expr. a amenința (pe cineva)

a băga în fabrică de pumni expr. a lua la bătaie.

a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere.

a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze.

a-și râde în pumni expr. a manifesta o deosebită satisfacție față de necazurile cuiva.