opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puiete1 sm [At: CIAUȘANU, GL. / P: pu-ie~ / Pl: ~eți / E: pui1 + -ete] (Olt) 1-2 (Șhp) Pui1 (19) (firav). 3-4 (Șhp) Pui1 (44) (mic). 5 Adaos de lemn la grinzile care au o adâncitură.

puiete2 sm vz puiet

PUIETE s. m. v. puiet2.

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.

puiață sf [At: CV 1951, nr. 1, 36 / P: pu-ia~ / Pl: ? / E: pui1] (Mun) Puier (2).

puiet sm [At: LB / V: (reg) ~e, puieț / P: pu-iet / Pl: ~eți / E: pui1 + -et] (Lsg; csc) 1 Mulțime de pui1 (1) Si: (înv) puime. 2 Mulțime de pui1 (18). 3 Pești mici, în prima lor perioadă de viață, adesea obținuți prin fecundare artificială și folosiți la repopularea apelor. 4 Plante lemnoase tinere, din momentul în care formează primele frunze și până când ating înălțimea de 1-2 m, apărute în păduri sau cultivate în pepiniere silvice sau pomicole spre a fi transplantate ulterior Si: pui1 (19), (reg) puiț (23). 5 (Pgn) Plantă tânără. 6 (Rar) Mulțime de pui1 (29) Si: (îvr) puietură.

puieț1 sm vz puiet

PUIET 2, puieți, s. m. (De obicei la pl.) Plantă tînără (mai ales pom) care se scoate dintr-o pepinieră sau din alt loc unde s-a cultivat, pentru a fi transplantată în altă parte; p. ext. plantă tînără. Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. – Variantă: puiete (I. CR. III 250) s. m.

PUIET ~ți m. 1) Totalitate a peștilor mici aflați în prima fază de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tânăr care urmează a fi transplantat. /pui + suf. ~et

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puiet2 (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet1 (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet (plantă tânără) s. m., pl. puieți

puiet

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.

PUIET s. (BOT.) 1. copăcel, (reg.) puiandru. 2. (la pl.) material săditor.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puiete, puieți, s.m. (reg.) 1. plantă tânără, puiet, mlădiță, lăstar, vlăstar, mladă, mlădoacă, mlăstară. 2. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, palhă, pălăcrinț. 3. adaos de lemn la grinzile care au o adâncitură.

puiață s.f. (reg.) coteț în care se dă mâncare puilor; puierniță.

Intrare: puiete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiete
  • puietele
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puiete
  • puietelui
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular —
plural —
Intrare: puiață
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiață
  • puiața
plural — —
genitiv-dativ singular
  • puiețe
  • puieței
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: puiet (bot.)
puiet1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiet
  • puietul
  • puietu‑
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puiet
  • puietului
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiete
  • puietele
plural
  • puieți
  • puieții
genitiv-dativ singular
  • puiete
  • puietelui
plural
  • puieți
  • puieților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puiet, puiețisubstantiv masculin

  • 1. (cu sens) colectiv Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copaci streini... se înmulțiseră prin puieți și semințe. C. PETRESCU, R. DR. 214. DLRLC
etimologie:
  • Pui + sufix -et. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.