2 intrări

18 definiții

PUIȘÓR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor.

PUIȘÓR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor.

PUIȘÓR2, puișori, s. m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române; pui2. [Pr.: pu-i-] – Pui2 + suf. -ișor.

PUIȘÓR2, puișori, s. m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române; pui2. [Pr.: pu-i-] – Pui2 + suf. -ișor.

PUIȘÓR, puișori, s. m., și (II, III) puișoare, s. n. I. Diminutiv al lui pui2. 1. v. pui2 Zece puișori de găină piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. Puișor de la pădure, Du-te la mîndra de-i spune Să nu se gate-așa bine, Că, zău, capu mi l-o pune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13. 2. v. pui3 (2). (Afectiv) Ține icea, puișorul mamei, ața aceasta, ISPIRESCU, E. 54. lpate se și prinde în joc lîngă un puișor ele fată căreia îi jucau ochii în cap ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167. Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. II. (Munt.) Doniță mică. Puișoarele noi cu miros de brad... sînt rînduite cu îngrijire. DELAVRANCEA, S. 222. III. Pernă mică de așezat sub cap, peste o pernă mai mare. IV. (Mold.) Monedă veche, valorînd 15 parale. – Variantă: puiușór (ALECSANDRI, P. F. 331) s. m.

PUITÓR, -OÁRE, puitori, -oare, (1) s. m. și f. (2) s. n. 1. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hîrtie presa de imprimat, împingînd cu mîna coală cu coală. Motorul își revine-n fire și ritmic bate pulsul lui... Roiesc ciocanele pe formă și «puitoarea» sus așteaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 23. 2. (În expr.) Puitor de mine = navă mică de luptă, amenajată pentru transportul și punerea minelor marine.

puișór1 (pui mic, monedă) (pu-i-) s. m., pl. puișóri

puișór2 (pernă, doniță mică) (pu-i-) s. n., pl. puișoáre

PUIȘÓR s. 1. puiuț, (pop.) puiuleț. (~ de pasăre.) 2. v. pernuță.

PUIȘÓR s. v. băncuță, firfiric.

PUIȘÓRII s. pl. art. v. cloșca-cu-pui, puia-gaia, uliul-și-porumbeii.

puișór (puișóri), s. m. – Monedă austriacă de cupru. Din pui, cuvînt puțin folosit cu acest sens, și acesta din sb. pulja (Candrea); tc. < pul, cf. bg., rus. pul. Mai ales în Trans.

PUIȘÓR m. (diminutiv de la pui) pop. Pernă mică; pernuță; modiță. [Sil. pu-i-] /pui + suf. ~ișor

puișor m. 1. puiu mic; 2. flori cusute pe cămășile țărănești: puișori aleși de diferite colori; 3. od. Mold. monedă de 15 parale.

puișór m. (dim. d. puĭ). Cuvînt de dezmerdare adresat unuĭ copil: stăĭ, puișorule! O veche monetă care valora 15 parale și care se numea și firfiric. Pl. Înfloriturĭ cusute la cămășile țărăneștĭ. S. n., pl. oare. Pernă mică (30-40 c.m.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

puișór (pui mic, monedă) s. m., pl. puișóri

PUIȘOR s. 1. puiuț, (pop.) puiuleț. (~ de pasăre.). 2. perniță, pernuță, pui, puiuț, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță. (Doarme pe un ~.)

puișor s. v. BĂNCUȚĂ. FIRFIRIC.

puișorii s. pl. art. v. CLOȘCA-CU-PUI. PUIA-GAIA. ULIUL-ȘI-PORUMBEII.

Intrare: puișor (pl. -i)
puișor (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puișor
  • puișorul
  • puișoru‑
plural
  • puișori
  • puișorii
genitiv-dativ singular
  • puișor
  • puișorului
plural
  • puișori
  • puișorilor
vocativ singular
plural
Intrare: puișorii
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • puișori
  • puișorii
genitiv-dativ singular
plural
  • puișori
  • puișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)