12 definiții pentru pufăitură păfăitură pufuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUFĂITÚRĂ, pufăituri, s. f. Pufăit. [Pr.: -fă-i-] – Pufăi + suf. -tură.

PUFĂITÚRĂ, pufăituri, s. f. Pufăit. [Pr.: -fă-i-] – Pufăi + suf. -tură.

pufăitu sf [At: SADOVEANU, O. IX, 360 / P: ~fă-i~ / V: (rar) păf~, pufui~ / Pl: ~ri / E: pufăi + -tură] (Rar) 1-4 Pufăire (1, 3, 5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1).

PUFĂITÚRĂ, pufăituri, s. f. Pufăială, pufăit.

pufăitúră și -uitúră f., pl. ĭ. Rezultatu pufăiriĭ: se auzeaŭ pufăiturile unuĭ tren.

PUFUITÚRĂ, pufăituri, s. f. Pufăit.

PUFUITÚRĂ, pufuituri, s. f. Pufăit. – Din pufui + suf. -itură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pufăitúră (-fă-i-) s. f., g.-d. art. pufăitúrii; pl. pufăitúri

pufăitúră s. f. (sil. -fă-i-), g.-d. art. pufăitúrii; pl. pufăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUFĂITU s. gîfîială, gîfîire, pufăială, pufăire, pufăit. (~ cuiva după un efort.)

Intrare: pufăitură
pufăitură substantiv feminin
  • silabație: -fă-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufăitu
  • pufăitura
plural
  • pufăituri
  • pufăiturile
genitiv-dativ singular
  • pufăituri
  • pufăiturii
plural
  • pufăituri
  • pufăiturilor
vocativ singular
plural
păfăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pufuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufuitu
  • pufuitura
plural
  • pufuituri
  • pufuiturile
genitiv-dativ singular
  • pufuituri
  • pufuiturii
plural
  • pufuituri
  • pufuiturilor
vocativ singular
plural