2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

publicălui vt [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 94 / Pzi: ~esc / V: (înv) ~cul~ / E: public + -ălui] (Înv) A publica (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUBLICĂLUÍ vb. v. anunța, încunoștința, înștiința, vesti.

publicălui vb. v. ANUNȚA. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. VESTI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PUBLICĂLUÍRE s. f. v. publicălui. [Sinonime]

Intrare: publicăluire
publicăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • publicăluire
  • publicăluirea
plural
  • publicăluiri
  • publicăluirile
genitiv-dativ singular
  • publicăluiri
  • publicăluirii
plural
  • publicăluiri
  • publicăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: publicălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • publicălui
  • publicăluire
  • publicăluit
  • publicăluitu‑
  • publicăluind
  • publicăluindu‑
singular plural
  • publicăluiește
  • publicăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • publicăluiesc
(să)
  • publicăluiesc
  • publicăluiam
  • publicăluii
  • publicăluisem
a II-a (tu)
  • publicăluiești
(să)
  • publicăluiești
  • publicăluiai
  • publicăluiși
  • publicăluiseși
a III-a (el, ea)
  • publicăluiește
(să)
  • publicăluiască
  • publicăluia
  • publicălui
  • publicăluise
plural I (noi)
  • publicăluim
(să)
  • publicăluim
  • publicăluiam
  • publicăluirăm
  • publicăluiserăm
  • publicăluisem
a II-a (voi)
  • publicăluiți
(să)
  • publicăluiți
  • publicăluiați
  • publicăluirăți
  • publicăluiserăți
  • publicăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • publicăluiesc
(să)
  • publicăluiască
  • publicăluiau
  • publicălui
  • publicăluiseră
publicului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)