2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puțui [At: CV 1950, nr. 11-12, 40 / Pzi: ~esc / E: ger putzen] 1 vt (Buc) A curăța. 2 vt (Spc; c. i. încălțămintea) A lustrui. 3 vt (Reg; spc) A țesăla. 4 vt (Spc; reg) A spoi. 5 vt (Buc; fig) A certa. 6 vt (Buc; fig; pex) A bate. 7 vr (Reg) A se împodobi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȚÚI vb. v. admonesta, aranja, certa, dăscăli, dichisi, dojeni, face, ferchezui, găti, împodobi, lustrui, moraliza, mustra, spilcui, văcsui.

puțui vb. v. ADMONESTA. ARANJA. CERTA. DĂSCĂLI. DICHISI. DOJENI. FACE. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. LUSTRUI. MORALIZA. MUSTRA. SPILCUI. VĂCSUI.

Intrare: puțuire
puțuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puțuire
  • puțuirea
plural
  • puțuiri
  • puțuirile
genitiv-dativ singular
  • puțuiri
  • puțuirii
plural
  • puțuiri
  • puțuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: puțui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • puțui
  • puțuire
  • puțuit
  • puțuitu‑
  • puțuind
  • puțuindu‑
singular plural
  • puțuiește
  • puțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puțuiesc
(să)
  • puțuiesc
  • puțuiam
  • puțuii
  • puțuisem
a II-a (tu)
  • puțuiești
(să)
  • puțuiești
  • puțuiai
  • puțuiși
  • puțuiseși
a III-a (el, ea)
  • puțuiește
(să)
  • puțuiască
  • puțuia
  • puțui
  • puțuise
plural I (noi)
  • puțuim
(să)
  • puțuim
  • puțuiam
  • puțuirăm
  • puțuiserăm
  • puțuisem
a II-a (voi)
  • puțuiți
(să)
  • puțuiți
  • puțuiați
  • puțuirăți
  • puțuiserăți
  • puțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • puțuiesc
(să)
  • puțuiască
  • puțuiau
  • puțuiră
  • puțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)