PSIHIATRIE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și tratamentul lor. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie.

psihiatrie sf [At: BARCIANU / P: ~hi-a~ / E: fr psychiatrie] Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și cu tratamentul lor.

PSIHIATRIE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie.

PSIHIATRIE s. f. Ramură a științelor medicale care se ocupă cu studierea și tratamentul bolilor psihice.

PSIHIATRIE s.f. Ramură a medicinii care studiază bolile psihice și tratarea lor. [Pron. -hi-a-, gen. -iei. / < fr. psychiatrie, cf. gr. psyche – suflet, iatreia – vindecare].

PSIHIATRIE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile psihice, în scopul tratării și prevenirii lor. (< fr. psychiatrie)

PSIHIATRIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor psihice. [Sil. -hi-a-] /<fr. psychiatrie

psihiatrie f. partea științei medicale care studiază boalele mentale.

*psihiatríe f. (vgr. psyhé, suflet, și iatreía, vindecare). Știința vindecăriĭ boalelor sufletuluĭ (nebuniiĭ).

psihiatrie (desp. -hi-a-tri-) s. f., art. psihiatria, g.-d. psihiatrii, art. psihiatriei

psihiatrie (-hi-a-tri-) s. f., art. psihiatria, g.-d. psihiatrii, art. psihiatriei

psihiatrie s. f. (sil. -a-tri-), art. psihiatria, g.-d. psihiatrii, art. psihiatriei

psihiatrie

PSIH-, v. PSIHO-. □ ~agogie (v. -agogie), s. f., ansamblu de metode educative, psihologice și pedagogice, avînd ca scop favorizarea dezvoltării personalității; ~algie (v. -algie), s. f., formă de nevralgie în care predomină elementul psihopatic; ~astenie (v. -astenie), s. f., stare psihică morbidă manifestată prin nehotărîre extremă, nesiguranță pe sine și obsesii; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care studiază bolile psihice și tratamentul lor; ~iatru (v. -iatru), s. m., specialist în psihiatrie; ~odometru (v. odo-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea timpurilor de reacție psihică în condiții diferite; ~ortopedie (v. orto-, v. -pedie), s. f., formă de psihoterapie care constă în măsuri avînd ca scop reglarea modului de viață și a comportării bolnavului.