8 definiții pentru pruncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță.

PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță.

pruncuță sf [At: DRLU / Pl: ~țe / E: pruncă + -uță] (Reg; șhp) 1-6 Prunculiță (1-6).

PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. Diminutiv al lui pruncă. Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ș-un voinic, Voinicelul hăulind... Iar pruncuța suspinînd. ALECSANDRI, P. P. 17.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pruncúță (reg.) s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe

pruncúță s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pruncúță, pruncúțe, s.f. (reg.) 1. prunculiță (v.), fetiță. 2. fată tânără.

Intrare: pruncuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pruncuță
  • pruncuța
plural
  • pruncuțe
  • pruncuțele
genitiv-dativ singular
  • pruncuțe
  • pruncuței
plural
  • pruncuțe
  • pruncuțelor
vocativ singular
  • pruncuță
  • pruncuțo
plural
  • pruncuțelor

pruncuță

etimologie:

  • Pruncă + sufix -uță
    surse: DEX '09 DEX '98