prosopo- [At: DN³ / V: prosop- / E: fr, it prosopo-] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1-2 (Referitor la) față. 3 Facial.

PROSOPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) față”, „facial”. [Var. prosop-. / < fr., it. prosopo-, cf. gr. prosopon].

prosop²- ec vz prosopo-

PROSOP- v. prosopo-.

PROZO-/PROZOP(O)-, -PROZOP, -PROZOPIE elem. „față, figură umană”. (< fr. proso-, prosop/o/-, -prosope, -prosopie, cf. gr. prosopon)

-PROZOPIE elem. prozo-.

PROZOP(O)-, -PROZOP elem. prozo-.

PROSOPO- (PROZOPO-) „față, figură umană”. ◊ gr. prosopon „față, persoană” > fr. prosopo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. prosopo- și prozopo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., figură de compoziție care constă în descrierea trăsăturilor exterioare, a ținutei unei persoane sau a unui animal; ~logie (v. -logie₁), s. f., tipologie fondată pe studiul expresiei faciale și al mimicilor spontane; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară diferențele diametrelor feței și craniului; ~morf (v. -morf), adj., (despre obiecte de artă) în formă de figură umană stilizată; ~pee (v. pee), s. f., prozopopee*; ~scopie (v. -scopie), s. f., studiul aspectului feței și al modificărilor pe care le imprimă bolile; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., monstru bigemelar în care feții sînt uniți lateral prin torace și gît și, în unele cazuri, prin maxilare.

PROSO-, v. PROZO-. □ ~plasmă (v. -plasmă), s. f., țesut vegetal patologic provocat de paraziți; ~plastic (v. -plastic), adj., cu celule anormale datorită hiperplaziei; ~plectenchim (v. plect/o-, v. -enchim), s. n., plectenchim fals, format din hife miceliene spațiate și împletite.

PROSOP-, v. PROSOPO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., nevralgie facială.

-PROSOP „față, facial”. ◊ gr. prosopon „obraz, față” > fr. -prosope, engl. id., it. -prosopo > rom. -prosop.

PROZ-, v. PROZO-. □ ~encefal (v. -encefal), s. n., vezicula anterioară a creierului embrionar; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut fals, rezultat din împletirea hifelor miceliene; ~odonție (v. -odonție), s. f., poziție oblică și anterioară a dinților.

PROZO- (PROSO-) „situat anterior, oblic”. ◊ gr. proso „din față, dinainte” > fr. proso-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. prozo- și proso-. □ ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate a prozencefalului; ~plazie (v. -plazie), s. f., metaplazie care duce la o dezvoltare mai înaltă a celulelor.

PROZOPO-, v. PROSOPO-. □ ~pee (prosopopee) (v. -pee), s. f., figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric.