11 definiții pentru prozaism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme.

PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme.

PROZAÍSM s. n. Lipsă de elemente poetice într-o operă literară; platitudine, banalitate.

PROZAÍSM s.n. Lipsa elementelor artistice într-o operă literară; prozaicitate; (p. ext.) vulgaritate, platitudine, banalitate. [Pron. -za-ism. / < fr. prosaïsme, it. prosaismo].

PROZAÍSM s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr. prosaïsme)

PROZAÍSM n. 1) Caracter prozaic. 2) Prezență în poezie a elementelor prozaice; lipsă de expresivitate; platitudine. /<fr. prosaisme

prozaism n. 1. lipsă de idei înalte; 2. banalitate: prozaismul vieții.

*prozaízm n. (prozaic; fr. prosaïsme). Caracteru prozaic: o vĭață de un prozaism dureros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROZAÍSM s. v. banalitate.

PROZAISM s. banalitate, platitudine, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză. (A spus un ~.)

Intrare: prozaism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozaism
  • prozaismul
  • prozaismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prozaism
  • prozaismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)