12 definiții pentru prozaism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme.

PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme.

prozaism sn [At: I. GOLESCU, C. / S și: ~izm / Pl: (rar) ~e / E: fr prosaïsme] 1 Însușire de a fi prozaic (3). 2 Ceea ce este prozaic (5). 3 (Pex) Banalitate (2). 4 (Pex) Vulgaritate.

PROZAÍSM s. n. Lipsă de elemente poetice într-o operă literară; platitudine, banalitate.

PROZAÍSM s.n. Lipsa elementelor artistice într-o operă literară; prozaicitate; (p. ext.) vulgaritate, platitudine, banalitate. [Pron. -za-ism. / < fr. prosaïsme, it. prosaismo].

PROZAÍSM s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr. prosaïsme)

PROZAÍSM n. 1) Caracter prozaic. 2) Prezență în poezie a elementelor prozaice; lipsă de expresivitate; platitudine. /<fr. prosaisme

prozaism n. 1. lipsă de idei înalte; 2. banalitate: prozaismul vieții.

*prozaízm n. (prozaic; fr. prosaïsme). Caracteru prozaic: o vĭață de un prozaism dureros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROZAISM s. banalitate, platitudine, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză. (A spus un ~.)

Intrare: prozaism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozaism
  • prozaismul
  • prozaismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prozaism
  • prozaismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)