2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

provocarisi vt [At: ALECSANDRI, T. 1402 / Pzi: ~sesc / E: provoca + -arisi] (Înv) A provoca (4).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROVOCARISÍ vb. v. chema, invita, provoca.

provocarisi vb. v. CHEMA. INVITA. PROVOCA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROVOCARISÍRE s. f. v. provocarisi. [Sinonime]

Intrare: provocarisire
provocarisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provocarisire
  • provocarisirea
plural
  • provocarisiri
  • provocarisirile
genitiv-dativ singular
  • provocarisiri
  • provocarisirii
plural
  • provocarisiri
  • provocarisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: provocarisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • provocarisi
  • provocarisire
  • provocarisit
  • provocarisitu‑
  • provocarisind
  • provocarisindu‑
singular plural
  • provocarisește
  • provocarisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • provocarisesc
(să)
  • provocarisesc
  • provocariseam
  • provocarisii
  • provocarisisem
a II-a (tu)
  • provocarisești
(să)
  • provocarisești
  • provocariseai
  • provocarisiși
  • provocarisiseși
a III-a (el, ea)
  • provocarisește
(să)
  • provocarisească
  • provocarisea
  • provocarisi
  • provocarisise
plural I (noi)
  • provocarisim
(să)
  • provocarisim
  • provocariseam
  • provocarisirăm
  • provocarisiserăm
  • provocarisisem
a II-a (voi)
  • provocarisiți
(să)
  • provocarisiți
  • provocariseați
  • provocarisirăți
  • provocarisiserăți
  • provocarisiseți
a III-a (ei, ele)
  • provocarisesc
(să)
  • provocarisească
  • provocariseau
  • provocarisi
  • provocarisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)