6 definiții pentru provideț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

provideț, ~ă smf, a [At: GAVRIL, NIF. 12/9 / Pl: ~i, ~e / E: slv провидець] (Înv) 1-2 Prezicător.

PROVIDEȚ s.m. (Mold., ȚR) Prezicător. A: Oarecarele de provideți, carele putea să vadză, socoti și pricepu ș-acesta meșterșiug a diiavolului. L SEC. XVII, 134r; cf. DOSOFTEI, VS; L SEC. XVII, 83v, 132r; CANTEMIR, IST. B: Au nemerit la un părinte călugăr pre carele îl chiema loasaf, dascal și provideț. N 1682, 6r. Și-l lăuda de-acii ca pre un provideț. L ante 1693, 208r; cf. N 1682, 6v; L ante 1693, 133r, 211v: N 1727, 136v, 137r. Etimologie: sl. providecĭ. Cf. p r i p i t o a r e.

provídeț, -ă adj. (vsl. providĭcĭ). Dos. Cant. Prevăzător. Prezicător.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROVIDEȚ s. v. ghicitor, prezicător.

provideț s. v. GHICITOR. PREZICĂTOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

provideț adj. – Prezicător. Sl. providĭcĭ (Tiktin). Sec. XVII, înv.

Intrare: provideț
provideț adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provideț
  • providețul
  • providețu‑
  • provideță
  • provideța
plural
  • provideți
  • provideții
  • providețe
  • providețele
genitiv-dativ singular
  • provideț
  • providețului
  • providețe
  • provideței
plural
  • provideți
  • provideților
  • providețe
  • providețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)