2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

provaz sn vz pervaz

PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere.

PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere.

provedea vt [At: HELIADE, O. I, 207 / Pzi: provăd / E: lat providere cf vedea] (Îvr) 1-2 A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare Si: a prevedea.

PROVEDEÁ, provăd, vb. II. Tranz. (Învechit, rar) A înzestra cu cele necesare; a prevedea. Ambii magnați erau în stare de a pune sub arme 20000 de oameni aleși, călări sau pedestri, provăzuți cu arme de mînă. HASDEU, I. V. 112. Toate locurile ce poartă astfel de numire (Grădiște), la noi precum și în țările slavone, au fost în vechime provăzute cu întărituri. ODOBESCU, S. II 179.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút

provedeá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provăd; conj. prez. 3 sg. și pl. provádă; part. provăzút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROVEDEÁ vb. v. dota, echipa, înzestra, prevedea, utila.

provedea vb. v. DOTA. ECHIPA. ÎNZESTRA. PREVEDEA. UTILA.

Intrare: provaz
provaz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: provedea
verb (VT510)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • provedea
  • provedere
  • provăzut
  • provăzutu‑
  • provăzând
  • provăzându‑
singular plural
  • provezi
  • provedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • provăd
  • provăz
(să)
  • provăd
  • provăz
  • provedeam
  • provăzui
  • provăzusem
a II-a (tu)
  • provezi
(să)
  • provezi
  • provedeai
  • provăzuși
  • provăzuseși
a III-a (el, ea)
  • provede
(să)
  • prova
  • prova
  • provedea
  • provăzu
  • provăzuse
plural I (noi)
  • provedem
(să)
  • provedem
  • provedeam
  • provăzurăm
  • provăzuserăm
  • provăzusem
a II-a (voi)
  • provedeți
(să)
  • provedeți
  • provedeați
  • provăzurăți
  • provăzuserăți
  • provăzuseți
a III-a (ei, ele)
  • provăd
(să)
  • prova
  • prova
  • provedeau
  • provăzu
  • provăzuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)