protopopie sf [At: ȘINCAI, HR. III, 40/30 / Pl: ~ii / E: protopop + -ie] 1 Funcție de protopop (2) Si: protoierie (1), (înv) protopopiat (1), (înv) protoprezbiterie (1). 2 Perioadă în care cineva deține această funcție Si: protopopiat (2), protoprezbiterie (2). 3 Unitate administrativă bisericească ortodoxă, formată din mai multe parohii, condusă de un protopop Si: protoierie (3), protopopiat (3), protoprezbiterie (3). 4 Reședință a unui protopop (1). 5 Sediu al unei protopopii (3). 6 (Înv) Instanță bisericească de judecată.

PROTOPOPIE, protopopii, s. f. Rangul sau funcția de protopop; teritoriu pus sub jurisdicția unui protopop. Nici eu însumi, cu toată protopopia mea, n-am mai auzit evanghelie... ca cea de azi. ISPIRESCU, la CADE.

PROTOPOPIE ~i f. pop. 1) Funcție de protopop. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Teritoriu aflat sub oblăduirea unui protopop. [G.-D. protopopiei] /protopop + suf. ~ie

protopopíe f. Fam. Protoĭerie.

protopopie s. f., art. protopopia, g.-d. art. protopopiei; pl. protopopii, art. protopopiile (desp. -pi-i-)

protopopie s. f., art. protopopia, g.-d. art. protopopiei; pl. protopopii, art. protopopiile

protopopie s. f., art. protopopia, g.-d. art. protopopiei; pl. protopopii, art. protopopiile

PROTOPOPIE s. (BIS.) protoierie, (înv.) protopopiat, protopresbiterie.

PROTOPOPIE s. (BIS.) protoierie, (înv.) protopopiat, protopresbiterie.