PROTETIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique.

prostetic, ~ă a vz protetic¹

protetic², ~ă a [At: SCRIBAN, D. / E: ngr προθετικός] (Grî; nob) Care este proiectat.

protetic¹, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (înv) proste~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr prothétique] 1 (Med) Referitor la proteză (1). 2 (Fon; d. sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt ce începe cu o consoană, fără a-i schimba sensul.

PROTETIC, -Ă, protetici, -ce, adj. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. – Din fr. prothétique.

PROTETIC, -Ă, protetici, -e, adj. 1. Care se referă la proteză (1); de proteză (1). Aparat protetic. 2. (Despre sunete) Apărut prin proteză (2). În cuvîntul «alămîie» avem un «a» protetic.

PROTETIC, -Ă adj. 1. Referitor la proteză; de proteză. 2. (Despre sunete) Apărut, adăugat prin proteză. [< fr. prothétique].

PROTETIC, -Ă I. adj. 1. referitor la proteză. 2. (fon.; despre sunete) apărut, adăugat prin proteză. II. s. f. disciplină medicală care studiază protezele. (< fr. prothétique)

PROTETIC ~că (~ci, ~ce) 1) med. (despre organe) Care este înlocuit prin proteză. 2) lingv. (despre sunete) Care a apărut prin proteză. /<fr. prothétique

protetic a. adaos la începutul vorbei. V. prepozitiv.

*prostétic, -ă adj. (vgr. prostetikós). Gram. Pin prosteză, prepozitiv, pus în ainte, ca’n alămîĭe, scobor față de lămîĭe, cobor. Chir. Pus pin prosteză, adăugat, suplementar, prepus, fals: picĭor prostetic. – Ob., dar fals protétic.

*protétic, -ă adj. (vgr. prothetikós, proĭectat, plănuit, prepozițional, confundat cu prosthetikós, prostetic). V. prostetĭc.

protetică s. f., g.-d. art. proteticii

*protetică s. f., g.-d. art. proteticii

protetic adj. m., pl. protetici; f. protetică, pl. protetice

protetic adj. m., pl. protetici; f. protetică, pl. protetice

protetic adj. m., pl. protetici; f. sg. protetică, pl. protetice

protetic, protetică, adj. (înv.) care este proiectat, plănuit.

PROTETIC, -Ă adj. (< fr. prothétique): în sintagma sunet protetic (v.).