2 definiții pentru prosopografie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSOPOGRAFÍE s.f. (Lit.) Figură de compoziție care constă în descrierea trăsăturilor exterioare, ținutei unui om sau animal. [Gen. -iei. [< fr. prosopographie, cf. gr. prosopon – față, graphein – a scrie].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROSOPO- (PROZOPO-) „față, figură umană”. ◊ gr. prosopon „față, persoană” > fr. prosopo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. prosopo- și prozopo-.~grafie (v. -grafie), s. f., figură de compoziție care constă în descrierea trăsăturilor exterioare, a ținutei unei persoane sau a unui animal; ~logie (v. -logie1), s. f., tipologie fondată pe studiul expresiei faciale și al mimicilor spontane; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară diferențele diametrelor feței și craniului; ~morf (v. -morf), adj., (despre obiecte de artă) în formă de figură umană stilizată; ~pee (v. pee), s. f., prozopopee*; ~scopie (v. -scopie), s. f., studiul aspectului feței și al modificărilor pe care le imprimă bolile; ~toracopag (v. toraco-, v. -pag), s. m., monstru bigemelar în care feții sînt uniți lateral prin torace și gît și, în unele cazuri, prin maxilare.

Intrare: prosopografie
prosopografie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prosopografie
  • prosopografia
plural
  • prosopografii
  • prosopografiile
genitiv-dativ singular
  • prosopografii
  • prosopografiei
plural
  • prosopografii
  • prosopografiilor
vocativ singular
plural