proslăvire sf [At: (a. 1820) URICARIUL II, 68 / Pl: ~ri / E: proslăvi] 1 Acordare a slavei cuvenite cuiva Si: (îvr) pohfală, pohvalenie, (înv) prealăudare, preamărire, preaslăvire, proslăvitură (1), slăvire. 2 (Înv; d. evenimente sau personalități religioase) Celebrare (1). 3 (Îvr) Binecuvântare (2). 4 (Înv) Miluire.