2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prosferisi v vz prosforisi

prosforisi vt(a) [At: (a. 1809) GÁLDI, M. PHAN. 241 / V: (înv) ~fer~ / Pzi: ~sesc / E: ngr προσεφόρησα (aor προσφορῶ)] (Înv) A oferi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSFERISÍ vb. v. da, dărui, oferi.

prosferisi vb. v. DA. DĂRUI. OFERI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROSFERISÍRE s. f. v. prosferisi. [Sinonime]

prosforisí, prosforisésc, vb. IV (înv.) a oferi.

Intrare: prosferisire
prosferisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prosferisire
  • prosferisirea
plural
  • prosferisiri
  • prosferisirile
genitiv-dativ singular
  • prosferisiri
  • prosferisirii
plural
  • prosferisiri
  • prosferisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prosforisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prosforisi
  • prosforisire
  • prosforisit
  • prosforisitu‑
  • prosforisind
  • prosforisindu‑
singular plural
  • prosforisește
  • prosforisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prosforisesc
(să)
  • prosforisesc
  • prosforiseam
  • prosforisii
  • prosforisisem
a II-a (tu)
  • prosforisești
(să)
  • prosforisești
  • prosforiseai
  • prosforisiși
  • prosforisiseși
a III-a (el, ea)
  • prosforisește
(să)
  • prosforisească
  • prosforisea
  • prosforisi
  • prosforisise
plural I (noi)
  • prosforisim
(să)
  • prosforisim
  • prosforiseam
  • prosforisirăm
  • prosforisiserăm
  • prosforisisem
a II-a (voi)
  • prosforisiți
(să)
  • prosforisiți
  • prosforiseați
  • prosforisirăți
  • prosforisiserăți
  • prosforisiseți
a III-a (ei, ele)
  • prosforisesc
(să)
  • prosforisească
  • prosforiseau
  • prosforisi
  • prosforisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prosferisi
  • prosferisire
  • prosferisit
  • prosferisitu‑
  • prosferisind
  • prosferisindu‑
singular plural
  • prosferisește
  • prosferisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prosferisesc
(să)
  • prosferisesc
  • prosferiseam
  • prosferisii
  • prosferisisem
a II-a (tu)
  • prosferisești
(să)
  • prosferisești
  • prosferiseai
  • prosferisiși
  • prosferisiseși
a III-a (el, ea)
  • prosferisește
(să)
  • prosferisească
  • prosferisea
  • prosferisi
  • prosferisise
plural I (noi)
  • prosferisim
(să)
  • prosferisim
  • prosferiseam
  • prosferisirăm
  • prosferisiserăm
  • prosferisisem
a II-a (voi)
  • prosferisiți
(să)
  • prosferisiți
  • prosferiseați
  • prosferisirăți
  • prosferisiserăți
  • prosferisiseți
a III-a (ei, ele)
  • prosferisesc
(să)
  • prosferisească
  • prosferiseau
  • prosferisi
  • prosferisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)