3 definiții pentru propretură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

propretu sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ri / E: fr propréture] (Înv) 1 Funcție de propretor. 2 Perioadă în care cineva deținea această funcție. 3 Reședință a propretorului.

PROPRETÚRĂ s. f. demnitatea, funcția de propretor. (< fr. propréture)

*propretúră f., pl. ĭ (d. propretor, după pretură). Funcțiunea de propretor. Durata acesteĭ funcțiunĭ.

Intrare: propretură
propretură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propretu
  • propretura
plural
genitiv-dativ singular
  • propreturi
  • propreturii
plural
vocativ singular
plural