3 definiții pentru propretură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
propretură sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ri / E: fr propréture] (Înv) 1 Funcție de propretor. 2 Perioadă în care cineva deținea această funcție. 3 Reședință a propretorului.
PROPRETÚRĂ s. f. demnitatea, funcția de propretor. (< fr. propréture)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*propretúră f., pl. ĭ (d. propretor, după pretură). Funcțiunea de propretor. Durata acesteĭ funcțiunĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: propretură
propretură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||