8 definiții pentru pronunțabil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil.
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PRONUNȚÁBIL, -Ă adj. (Fon.) Care se poatre pronunța, rosti. [Cf. fr. prononçable, it. pronunciabile, lat. pronuntiabilis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pronunțabil a. ce poate fi pronunțat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*pronunțábil, -ă adj. (lat. pronuntiabilis: fr. prononçable). Care se poate pronunța.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. sg. pronunțábilă, pl. pronunțábile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
Pronunțabil ≠ impronunțabil, nepronunțabil
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||