10 definiții pentru promulgație promulgațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.

PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.

promulgație sf [At: I. GOLESCU / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: lat promulgatio, -onis, fr promulgation, it promulgazione] (Asr) Promulgare.

PROMULGÁȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation].

PROMULGÁȚIE s. f. promulgare. (< fr. promulgation, lat. promulgatio)

promulgațiune sf vz promulgație

promulgațiune f. publicațiune oficială: legile nu pot fi executate decât după promulgațiunea lor.

*promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

promulgáție s. f., pl. promulgáții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROMULGÁȚIE s. v. promulgare.

Intrare: promulgație
promulgație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promulgație
  • promulgația
plural
  • promulgații
  • promulgațiile
genitiv-dativ singular
  • promulgații
  • promulgației
plural
  • promulgații
  • promulgațiilor
vocativ singular
plural
promulgațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promulgațiune
  • promulgațiunea
plural
  • promulgațiuni
  • promulgațiunile
genitiv-dativ singular
  • promulgațiuni
  • promulgațiunii
plural
  • promulgațiuni
  • promulgațiunilor
vocativ singular
plural