10 definiții pentru promulgație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.

PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.

promulgație sf [At: I. GOLESCU / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: lat promulgatio, -onis, fr promulgation, it promulgazione] (Asr) Promulgare.

PROMULGÁȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation].

PROMULGÁȚIE s. f. promulgare. (< fr. promulgation, lat. promulgatio)

promulgațiune sf vz promulgație

promulgațiune f. publicațiune oficială: legile nu pot fi executate decât după promulgațiunea lor.

*promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

promulgáție s. f., pl. promulgáții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: promulgație
promulgație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promulgație
  • promulgația
plural
  • promulgații
  • promulgațiile
genitiv-dativ singular
  • promulgații
  • promulgației
plural
  • promulgații
  • promulgațiilor
vocativ singular
plural
promulgațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promulgațiune
  • promulgațiunea
plural
  • promulgațiuni
  • promulgațiunile
genitiv-dativ singular
  • promulgațiuni
  • promulgațiunii
plural
  • promulgațiuni
  • promulgațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

promulgație, promulgațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.