8 definiții pentru promilă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROMILĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille.
PROMILĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
promilă sf [At: I. PANȚU, PR. 1 / V: ~mil sn / Pl: ~le / E: ger Promille] (Rar) Parte raportată la o mie de părți dintr-un întreg Si: miime1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMILĂ s.f. (Mat.) Parte raportată la o mie de părți dintr-un întreg; miime. [< germ. Promille].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMILĂ s. f. parte raportată la o mie de părți dintr-un întreg; miime. (< germ. Promille)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROMILĂ ~e f. Proporție în raport cu o mie; a mia parte dintr-o cantitate anumită. /<germ. Promille
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
promil sn vz promilă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
promilă s. f., pl. promile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROMILĂ s. v. miime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
promilă, promilesubstantiv feminin
- 1. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: miime
etimologie:
- Promille DEX '09 DEX '98 DN