3 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi.

PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.

PROHODÍT1, prohodituri, s. n. Prohodire, prohod. – V. prohodi.

PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.

PROHODÍT s. n. Prohodire. Cine-o face ce-am făcut N-aibă locșor în pămînt, Nici popă la prohodit, Nici țărînă pe mormînt. PĂSCULESCU, E. P. 203.

prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi

prohodít s. n., pl. prohodíturi

PROHODÍT s. v. prohodire.

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. I. A oficia slujba prohodului. Mult n-avem și ne prohodește și pe noi popa Petrea. SADOVEANU, P. III. 203. Iar cînd pe la prînz era, Pe Vălean mi-l prohodea. SEVASTOS, C. 298. Băieții s-au strîns ciotcă împrejurul meu; și m-au mmormîntat în năsip, și m-au prohodit cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vrun ceas. CREANGĂ, A. 61. ◊ Intranz. Convoiul s-apropie de groapă... Preoții prohodesc, făcliile ard liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 342. (Fig.) Te uită, frunza pică irosită Și vîntul geme prohodind departe. IOSIF, R. 46. 2. A duce (un mort) la groapă; a îngropa. Noi ducem moarte la cei vii Și-i prohodim cîntînd voios. ALECSANDRI, T. II 39.

prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă

prohodí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prohodeáscă

A PROHODÍ ~ésc tranz. 1) A supune ritualurilor prohodului. 2) A duce la groapă, oficiind slujba prohodului. /<sl. provoditi

prohodì v. a cânta prohodul: ca pe un mort în vieață voioși te prohodim AL.

prohodésc v. tr. (vsl. provoditi, a trece dincolo, a acompania, d. voditi, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. -itĭ. V. izvodesc, do-, ne- și po-vedesc). Acompaniez la mormînt cu cîntece, maĭ ales oprind dricu din loc în loc și cîntînd maĭ solemn. – Vechĭ prov- și prof-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PROHODÍT s. (BIS.) prohod, prohodire. (~ mortului, înainte de îngropare.)

prohodit, -ă, prohodiți, -te, adj. – Dus cu alai la groapă: „Cine mere prohodit / Nu-i nădejde de zinit” (Calendar, 1980: 114). – Din prohodi (DEX).

prohodit, -ă, adj. – Dus cu alai la groapă: „Cine mere prohodit / Nu-i nădejde de zinit” (Calendar 1980: 114). – Din prohod (< sl. prohodŭ „moarte„).

prohodí, prohodesc, vb. tranz. – (bis.) A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jeliá, / Nici frați să mă prohodiá” (Bârlea, 1924, I: 106); „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi, 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: prohodi

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prohodi prohodire prohodit prohodind singular plural
prohodește prohodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prohodesc (să) prohodesc prohodeam prohodii prohodisem
a II-a (tu) prohodești (să) prohodești prohodeai prohodiși prohodiseși
a III-a (el, ea) prohodește (să) prohodească prohodea prohodi prohodise
plural I (noi) prohodim (să) prohodim prohodeam prohodirăm prohodiserăm, prohodisem*
a II-a (voi) prohodiți (să) prohodiți prohodeați prohodirăți prohodiserăți, prohodiseți*
a III-a (ei, ele) prohodesc (să) prohodească prohodeau prohodi prohodiseră
Intrare: prohodit (prohod; -uri)
prohodit (prohod; -uri) substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prohodit prohoditul
plural prohodituri prohoditurile
genitiv-dativ singular prohodit prohoditului
plural prohodituri prohoditurilor
vocativ singular
plural
Intrare: prohodit (adj.)
prohodit (adj.) adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prohodit prohoditul prohodi prohodita
plural prohodiți prohodiții prohodite prohoditele
genitiv-dativ singular prohodit prohoditului prohodite prohoditei
plural prohodiți prohodiților prohodite prohoditelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)