progradare sf [At: DN³ / Pl: ~dări / E: eg progradation cf lat progredi „a înainta”] (Glg) 1 Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje prin depunerea nisipului dislocat de apă. 2 Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului, ca urmare a mișcării ascendente a apei.

PROGRADÁRE s.f. (Geol.) 1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje prin depunerea nisipului dislocat de apă. 2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului ca urmare a mișcării ascendente a apei. [Cf. engl. progradation < lat. progredi – a înainta].

PROGRADÁRE s. f. 1. lărgire și înălțare a unei plaje prin acumulare de nisip. 2. transformare a solurilor de pădure sub influența vegetației sau a altor factori. (după fr. progradation)

!progradáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. progradắrii; pl. progradắri

progradáre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. progradării; pl. progradări

progradare (sedim.), (engl.= progradation) înaintarea sedimentelor detritice acumulate în dreptul falezelor, la gurile de vărsare a râurilor (în delte) sau la baza povârnișurilor continentale (în canioanele submarine) spre largul baz. Unitățile de sedimentare acumulate prin p. se acoperă succesiv, iar cele mai noi depășesc pe cele mai vechi; limita de separație dintre ele este o supr. sigmoidală. Secvențele litologice p. se acumulează în timpul unor regresiuni marine.

limb de progradare, (engl.= progradation limb) → high stand systems tract.

prismă de progradare, → low stand systems tract.