prefont sn vz profont

PREFONT, prefonturi, s. n. (Regional, învechit) Pîine cazonă. Rău maică m-ai blăstămat, Să umblu din sat în sat Și să mînc prefont uscat. HODOȘ, P. P. 210. – Variantă: prifont (BIBICESCU, P. P. 137, ȘEZ. I 76) s. n.

PREFONT, prefonturi, s. n. (Reg., înv.) Pîine cazonă. – Magh. profont.^[1]

prefónt, V. profont.

prefund sn vz profont

prifont sn vz profont

profont sn [At: LB / V: pref~, prefund, prif~, ~funt / Pl: ~uri / E: mg prófont] Pâine de calitate inferioară care se prepara în trecut pentru militarii din fostul Imperiu austro-ungar.

profunt s vz profont

PRIFONT s. n. v. prefont.

profont n. Buc. pâine de munițiune: pâine caldă n’am mâncat, ci numai profont uscat POP. [Ung. PROFONT (din nemț. Proviant); v. proviant].

prifónt, V. profont.

profónt n., pl. urĭ (ung. prófont, d. germ. proviant. V. proviant). Trans. Buc. Pîne soldățească. – Și prefont, prifont, profunt.

profúnt, V. profont.

profont s. n., pl. profonturi

prifont (-turi), s. n. (Trans., Banat) Pîine cazonă. – Var. profont. Mag. profont, din germ. Proviant (Candrea).

profont, s.n. (înv.) pâine cazonă de campanie, preparată în trecut pentru militarii din fostul imperiu austro-ungar.

prifont, prifonturi, s.n. – (reg.) Pâine destinată soldaților, pe front. ♦ „De când plugu l-am lăsat / Pâine caldă n-am mâncat / Fără numai prifont nesărat” (Brediceanu, 1957: 12). – Din magh. profont (MDA) < germ. Proviant „provizii, merinde, serviciu de intendență” (Scriban; Candrea, cf. DER).

prifont, -uri, s.n. – Pâine destinată soldaților, pe front. ♦ „De când plugu l-am lăsat / Pâine caldă n-am mâncat / Fără numai prifont nesărat” (Brediceanu 1957: 12). – Din germ. Proviant „provizii, merinde, serviciu de intendență”.