O definiție pentru procustianizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
procustianizare s. f. Procustare ◊ „Temperament bine stăpânit, expozeu didactic, dar ferit de procustianizări și opacitate, abilitate demonstrativă dar fără excese speculative, limbaj precis, dar penetrant – calități sigure ale unei energii interpretative «de cursă lungă».” Luc. 17 I 81 p. 2 (din procustian + -izare)
Intrare: procustianizare
procustianizare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||