Definiția cu ID-ul 936178:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROAȘCĂ, proaște, s. f. Cantitate de apă care țîșnește de undeva și împroașcă. Călcînd de-a dreptul cu talpa, vîrtos, în gîrlele de unde țîșneau proaște de apă lutoasă. PETRESCU, A. R. 49. O proașcă de apă care se întrebuințează cînd roiul se urcă în sus. La TDRG. ◊ Expr. A face (sau a da) proașcă (sau proașca) (în, între sau prin)... = a face prăpăd (în dușmani). Proașcă să faci, cînd vei izbi... în dușmanii noștri. ODOBESCU, S. A. 86. Dan zice: Măi, Ursane! acolo e de noi!... Acolo să dăm proașcă. ALECSANDRI, P. III 287. Aveam... o ghioagă nestrugită Cu piroane țintuită, Care cînd o învîrteam, Proașcă prin dușmani făceam. id. P. P. 169. (Fig.) Prea faci proașcă în averea mea. ALECSANDRI, la TDRG