proașcă sf [At: MOXA, 375/12 / V: (înv) procică, proș-, (reg) ~șchie^[1], ~șică / Pl: ~ște, (înv) ~șce, (reg) proști / E: (îm)proșca] 1 (Înv) Punct de ochit Si: țintă². 2 (Înv) Distanță (variabilă) egală cu aceea parcursă de o săgeată aruncată cu arcul. 3 (Pop; îe) A face (sau a da) ~ sau ~ca (în, între, prin, printre sau împrejurul...) A năvăli în, între, prin, printre sau împrejurul a ceva Si: a se năpusti, a da iama. 4 (Pex) A distruge prin mijloace violente și instantanee Si: a nimici, a prăpădi. 5 (Reg) Praștie. 6 (Reg) Pușcoci pentru împroșcat apă. 7 (Buc) Stropitoare. 8 (Reg) Aparat de stropit via. 9 (Reg) Pompă de incendiu. 10 (Udp „de”) Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 11 (Reg; îf proașche) Prăjină crestată la un capăt cu care se culeg fructele.