2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap.

proțăpi [At: LB / V: (reg) ~țopi / Pzi: ~pesc / E: proțap] 1-2 vtr (Reg) A (se) înțepeni. 3-4 vtr A (se) sprijini. 5 vt (C. i. obiecte) A pune o pană de lemn pentru a face să rămână deschis, despicat etc. 6 vt (Spc) A pune proțap (13) sau căluș în gură pentru a nu vorbi, a nu țipa etc. 7 vt (Rar; c. i. ființe) A lovi cu proțapul (3). 8 vr (D. oameni și animale) A se propti bine pe picioare. 9 vr (Fam; d. oameni) A lua o poziție rigidă și provocatoare în fața cuiva. 10 vr (Fig; fam; d. oameni) A-și da importanță. 11 vr (Fig; rar) A se împotrivi. 12 vt (Fig; înv) A pretexta. 13 vt (Buc; fig; c. i. oameni) A constrânge pe cineva să facă ceva. 14 vt (Reg; fig) A străpunge cu privirea.

PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se îngâmfa, a-și da importanță. – Din proțap.

PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. (Familiar) 1. Refl. A se posta (provocator) în fața cuiva; fig. a se îngîmfa, a-și da importanță, a face pe grozavul. Ordonă să fie scoase lanțurile de pe mîinile prinșilor și se proțăpi după birou în fața lor. VORNIC, P. 204. Cînd se înfățișează într-un salon... se proțăpește grav și solemn în vaza tuturora. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Rar, despre obiecte) A sta țeapăn (ca un proțap înfipt în pămînt). Puse [în talerul balanței] toți sacii; cumpăna pare că era proțăpită acolo sus. ISPIRESCU, L. 401. 2. Tranz. (Rar) A pune căluș. Călușeii le prindea, Coame, Coade Le tăia, Gurile Le proțăpea. TEODORESCU, P. P. 656. 3. Tranz. A lovi, a izbi. Îl proțăpea cu pumnul drept în falca stingă și cu pumnul sting în falca dreaptă. SADOVEANU, O. E. 137.

PROȚOPÍ vb. IV. v. proțăpi.

A SE PROȚĂPÍ mă ~ésc intranz. 1) reg. A ocupa o poziție verticală fixă, stând ca un proțap. 2) fam. A se posta ostentativ (înaintea cuiva). 3) fig. A fi plin de sine. /Din proțap

A PROȚĂPÍ ~ésc tranz. reg. A face să se proțăpească. /Din proțap

proțăpi v. 1. a înțepeni: parcă era proțăpită acolo sus ISP.; 2. a pune cuiva un scăluș: a proțăpi gura cuiva. ║ (neutru) a se ținea bine, cu putere, de ceva.

proțăpésc v. tr. (d. proțap). Înțepenesc cu proțapu: a proțăpi moara de vînt. Pun căluș ca să nu poată vorbi: a proțăpi gura. Fam. A-ĭ proțăpi cuĭva niște pumnĭ la fălcĭ, a-ĭ pune proptele la fălcĭ, a-l lovi cu pumniĭ la fălcĭ. A-ĭ proțăpi baĭoneta la gît, la pept, a-l opri cu ĭa ca să nu înainteze. V. refl. A scoate peptu înainte cu mîndrie, a se înfige.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă

proțăpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. proțăpeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROȚĂPÍ vb. v. fixa, imobiliza, invoca, înțepeni, pironi, posta, pretexta, prinde.

proțăpi vb. v. FIXA. IMOBILIZA. INVOCA. ÎNȚEPENI. PIRONI. PRETEXTA. PRINDE.

PROȚĂPI vb. a se posta. (Se ~ înaintea lui.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROȚOPÍRE s. f. v. PROȚOPI. [DLRM]


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

proțăpi, proțăpesc I. v. t. a bate. II. v. r. a sta cu picioarele înfipte în pământ (în fața cuiva).

Intrare: proțopire
proțopire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proțopire
  • proțopirea
plural
  • proțopiri
  • proțopirile
genitiv-dativ singular
  • proțopiri
  • proțopirii
plural
  • proțopiri
  • proțopirilor
vocativ singular
plural
Intrare: proțăpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proțăpi
  • proțăpire
  • proțăpit
  • proțăpitu‑
  • proțăpind
  • proțăpindu‑
singular plural
  • proțăpește
  • proțăpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proțăpesc
(să)
  • proțăpesc
  • proțăpeam
  • proțăpii
  • proțăpisem
a II-a (tu)
  • proțăpești
(să)
  • proțăpești
  • proțăpeai
  • proțăpiși
  • proțăpiseși
a III-a (el, ea)
  • proțăpește
(să)
  • proțăpească
  • proțăpea
  • proțăpi
  • proțăpise
plural I (noi)
  • proțăpim
(să)
  • proțăpim
  • proțăpeam
  • proțăpirăm
  • proțăpiserăm
  • proțăpisem
a II-a (voi)
  • proțăpiți
(să)
  • proțăpiți
  • proțăpeați
  • proțăpirăți
  • proțăpiserăți
  • proțăpiseți
a III-a (ei, ele)
  • proțăpesc
(să)
  • proțăpească
  • proțăpeau
  • proțăpi
  • proțăpiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proțopi
  • proțopire
  • proțopit
  • proțopitu‑
  • proțopind
  • proțopindu‑
singular plural
  • proțopește
  • proțopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proțopesc
(să)
  • proțopesc
  • proțopeam
  • proțopii
  • proțopisem
a II-a (tu)
  • proțopești
(să)
  • proțopești
  • proțopeai
  • proțopiși
  • proțopiseși
a III-a (el, ea)
  • proțopește
(să)
  • proțopească
  • proțopea
  • proțopi
  • proțopise
plural I (noi)
  • proțopim
(să)
  • proțopim
  • proțopeam
  • proțopirăm
  • proțopiserăm
  • proțopisem
a II-a (voi)
  • proțopiți
(să)
  • proțopiți
  • proțopeați
  • proțopirăți
  • proțopiserăți
  • proțopiseți
a III-a (ei, ele)
  • proțopesc
(să)
  • proțopească
  • proțopeau
  • proțopi
  • proțopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)