Definiția cu ID-ul 505328:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROȚAP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; (reg.) rudă. ◊ Expr. A umbla cu (sau a avea) două proțapuri la car = a fi pregătit pentru orice eventualitate. 2. Prăjină cu vîrful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație și care se prezenta domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pămînt, lîngă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. ♦ Pîrghie la moara de vînt sau la fîntînă. 4. Căluș. [Pl. și: (rar) proțape] – Bg., sb. procep.