3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVILEGIAT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.

PRIVILEGIAT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia.

privilegiat, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 66 / P: ~gi-at / V: (înv) preveleghiat, ~veleghiat, ~vel~, ~eghiat, ~lighet[1], ~lighiat / Pl: ~ați, ~e / E: lat privilegiatus, fr privilegié] 1 a (D. oameni, grupuri ori clase sociale, așezări umane, organizații sau instituții etc.) Care se bucură de privilegii (1). 2 a (D. creditori) Care se bucură de privilegii (5). 3 sm (Mol; înv îf privilighet) Subprefect. 4 a (Înv) Autorizat. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PRIVILEGIAT, -Ă, privilegiați, -te, adj. (Despre persoane, grupuri, clase sociale) Care se bucură de privilegii, favorizat. Acei cari au introdus instituțiile liberalo-burgheze la noi... erau tocmai fiii clasei privilegiate. GHEREA, ST. CR. I 328. Vreți binele să vie făr-a contribui. Privilegiați voi înșiși voiți acum a fi. BOLINTINEANU, O. 144. ◊ (Substantivat) Osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10.

PRIVILEGIAT, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (Fig.) Înzestrat de la natură cu un talent oarecare. [Pron. -gi-at. / cf. fr. privilégié].

PRIVILEGIAT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se bucură de un privilegiu. 2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent. (< fr. privilégié)

privilegiat a. 1. care se bucură de un privilegiu: clase privilegiate; 2 fig. care e înzestrat cu vr’un dar natural. ║ m. cel ce se bucură de un privilegiu.

*privilegiát1, -ă adj. (fr. privilégié, it. privilegiato). Care se bucură de un privilegiŭ: om privilegiat, societate privilegiată. Fig. Bine înzestrat de natură, de soartă: privelegiat al naturiĭ. Creditor privelegiat, care trebuĭe plătit în aintea altora. Subst. Un privelegiat.[1]

  1. 1. În original, greșit: priveligiat, -ă; Var.: privelegiat. LauraGellner

PRIVILEGIA, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.

PRIVILEGIA, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.

preveleghiat, ~ă smf, a vz privilegiat

priveleghiat, ~ă a vz privilegiat

privelegiat, ~ă a vz privilegiat

privileghiat, ~ă a vz privilegiat

privilegia [At: (a. 1829) URICARIUL VIII, 108 / P: ~gi-a / V: (înv) ~eghia, ~lighia, ~ligia / Pzi: ~iez / E: fr privilégier, it privilegiare] 1 vt (Asr; c. i. oameni, comunități umane, instituții etc.) A acorda un privilegiu (1). 2 vrp (Înv; îf priviligia; d. publicații) A fi autorizat să apară. 3 vt (Jur) A supune unui privilegiu (5) sau unei preferințe de altă natură.

privilighiat, ~ă a vz privilegiat

PRIVILEGIA, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza (pe cineva), a acorda cuiva o favoare. Om bogat, privilegiat de soartă, cu starea și cu numele moștenite de la părinți. C. PETRESCU, A. 287. Dintre toți copiii, ea era preferata tantei Matilda și deci ea va fi privilegiată în dispozițiunile testamentului. id. C. V. 97. – Pronunțat: -gi-a.

PRIVILEGIA vb. I. tr. A acorda cuiva un privilegiu; a părtini, a favoriza pe cineva. [Pron. -gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. privilégier].

PRIVILEGIA vb. tr. a acorda un privilegiu; a favoriza. (< fr. privilégier)

A PRIVILEGIA ~ez tranz. (persoane) A susține în mod abuziv acordând privilegii (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a favoriza; a proteja. /<fr. privilégier

*privilegiéz v. tr. (fr. privilégier, it. privilegiare). Acord un privilegiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

privilegiat (desp. -gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiați; adj. f., s. f. privilegia, pl. privilegiate

privilegiat (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiați; adj. f., s. f. privilegiată, pl. privilegiate

privilegiat adj. m., s. m. (sil. -gi-at), pl. privilegiați; f.sg. privilegiată, pl. privilegiate

privilegia (a ~) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. privilegiez (desp. -gi-ez), 3 privilegia, 1 pl. privilegiem; conj. prez. 1 sg. să privilegiez, 3 să privilegieze; ger. privilegiind (desp. -gi-ind)

privilegia (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiază, 1 pl. privilegiem (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegieze; ger. privilegiind (-gi-ind)

privilegia vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. privilegiez, 3 sg. și pl. privilegiază, 1 pl. privilegiem (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. privilegieze; ger. privilegiind (sil. -gi-ind)

privilegiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp., -giind ger., -giere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVILEGIAT adj. avantajat, favorizat, părtinit, protejat. (Echipă sportivă ~.)

PRIVILEGIA vb. a avantaja, a favoriza, a părtini, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

Intrare: privilegiat (adj.)
privilegiat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -gi-at info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privilegiat
  • privilegiatul
  • privilegiatu‑
  • privilegia
  • privilegiata
plural
  • privilegiați
  • privilegiații
  • privilegiate
  • privilegiatele
genitiv-dativ singular
  • privilegiat
  • privilegiatului
  • privilegiate
  • privilegiatei
plural
  • privilegiați
  • privilegiaților
  • privilegiate
  • privilegiatelor
vocativ singular
plural
priveleghiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privelegiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privileghiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privilighiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: privilegiat (s.m.)
  • silabație: -gi-at info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privilegiat
  • privilegiatul
  • privilegiatu‑
plural
  • privilegiați
  • privilegiații
genitiv-dativ singular
  • privilegiat
  • privilegiatului
plural
  • privilegiați
  • privilegiaților
vocativ singular
  • privilegiatule
  • privilegiate
plural
  • privilegiaților
preveleghiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: privilegia
  • silabație: -gi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • privilegia
  • privilegiere
  • privilegiat
  • privilegiatu‑
  • privilegiind
  • privilegiindu‑
singular plural
  • privilegia
  • privilegiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • privilegiez
(să)
  • privilegiez
  • privilegiam
  • privilegiai
  • privilegiasem
a II-a (tu)
  • privilegiezi
(să)
  • privilegiezi
  • privilegiai
  • privilegiași
  • privilegiaseși
a III-a (el, ea)
  • privilegia
(să)
  • privilegieze
  • privilegia
  • privilegie
  • privilegiase
plural I (noi)
  • privilegiem
(să)
  • privilegiem
  • privilegiam
  • privilegiarăm
  • privilegiaserăm
  • privilegiasem
a II-a (voi)
  • privilegiați
(să)
  • privilegiați
  • privilegiați
  • privilegiarăți
  • privilegiaserăți
  • privilegiaseți
a III-a (ei, ele)
  • privilegia
(să)
  • privilegieze
  • privilegiau
  • privilegia
  • privilegiaseră
privileghia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privilighia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priviligia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

privilegiat, privilegiațisubstantiv masculin
privilegia, privilegiatesubstantiv feminin
privilegiat, privilegiaadjectiv

  • 1. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acei cari au introdus instituțiile liberalo-burgheze la noi... erau tocmai fiii clasei privilegiate. GHEREA, ST. CR. I 328. DLRLC
    • format_quote Vreți binele să vie făr-a contribui. Privilegiați voi înșiși voiți acum a fi. BOLINTINEANU, O. 144. DLRLC
    • format_quote Osteniți să se mai măsoare cu asemenea privilegiați ai norocului. C. PETRESCU, C. V. 10. DLRLC
  • 2. figurat Înzestrat de la natură cu un talent oarecare. DN
etimologie:
  • vezi privilegia DEX '09 DEX '98

privilegia, privilegiezverb

  • 1. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Om bogat, privilegiat de soartă, cu starea și cu numele moștenite de la părinți. C. PETRESCU, A. 287. DLRLC
    • format_quote Dintre toți copiii, ea era preferata tantei Matilda și deci ea va fi privilegiată în dispozițiunile testamentului. C. PETRESCU, C. V. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.