2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVÉGHIE s. f. v. priveghi.

PRIVÉGHIE s. f. v. priveghi.

PRIVÉGHE s. f. v. priveghi.

PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv).

PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv).

priveghi1 [At: PSALT. 188 / V: (pop) ~u, (îrg) prev~, (reg) prevechi, prevegi, ~eache sf, ~echi, ~eci, ~eg, ~ege sf, ~eghe sf, ~egi, ~vichi / Pl: ~uri / E: priveghea] 1 sn Priveghere (4). 2 sn (Pgn) Serviciu religios de noapte care se oficiază în diverse împrejurări speciale. 3 sn (Ban; Trs) Datină de a sta de veghe petrecând în ajunul unei sărbători. 4 sn (Ban; Trs; pex) Foc în jurul căruia se petrece noaptea în ajunul sau în preajma unei sărbători, în cântece și jocuri. 5 sn (Pop) Veghe. 6 sn Priveghere (5). 7 sn (Buc; pex) Cântec ce se cântă la mort. 8 sn (Rar) Pază. 9 sm (Înv; ccr) Paznic2. 10 sm (Rar) Străjuire. 11 sm (Înv; ccr) Strajă. corectată

PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. 1. Vegherea unui mort, noaptea, înainte de înmormîntare. Rămaseră în priveghi feciorii holtei, bărbații de seama mortului, dar mai ales rudeniile de toată seama. DAN, U. 169. Se făcuse tăcere ca la un priveghi. SADOVEANU, P. M. 306. S-au adunat cu toatele la priveghi și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, O. A. 145. 2. Veghe, strajă. (Fig.) În tăcerea orașelor adormite sub priveghiul cuminte al lunii... e strigătul de revoltă al copiilor ce-și apără părinții. BARANGA, V. A. 29. – Variantă: privéghie, priveghii (SLAVICI, O. I 260), s. f.

PRIVÉGHI ~iuri n. pop. v. PRIVEGHERE.A sta la ~(sau de) ~ a priveghea. /v. a priveghea

priveghiu n. 1. vegherea mai multora spre a lucra stând de vorbă: seara se adună flăcăii și fetele la priveghiu; 2. priveghere bisericească și rugăciunile ce se fac cu acea ocaziune: priveghiul Născătoarei de Dumnezeu; 3. veghere funebră: din priveghere ți-oiu face un priveghiu AL.

privéghĭ n., pl. ghĭurĭ (vrom. preveghĭ, lat. per-vigĭlium). Veghere toată noaptea la un mort (cînd se adună la țară flăcăiĭ și fetele, și familia mortuluĭ le dă de mîncat și de băut). Priveghere, serviciŭ religios noaptea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

priveghi (pop.) s. n., pl. priveghiuri

privéghi s. n., pl. privéghiuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVÉGHI s. priveghere, (reg.) prevedenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.)

PRIVÉGHI s. v. pază, paznic, păzitor, priveghere, strajă, străjer, străjuire, supraveghere, supraveghetor, trezie, veghe, veghere.

priveghi s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. PRIVEGHERE. STRAJĂ. STRĂJER. STRĂJUIRE. SUPRAVEGHERE. SUPRAVEGHETOR. TREZIE. VEGHE. VEGHERE.

PRIVEGHI s. priveghere, (reg.) prevedenie, prevedere, (înv.) privegheat. (~ la un mort.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

priveghiá (ghéz, – át), vb.1. A sta treaz, a sta de veghe. – 2. A veghea, a păzi. – Mr. privegl’u. Var. privighia și der. Lat. pervĭgĭlare (Pușcariu 1391; Philippide, II, 652). – Der. priveghere, s. f. (veghe, pază; supraveghere; slujbă în ajunul unei sărbători); priveghetor, s. m. (supraveghetor; gardă; bărbătușul priveghetorii; Mold., subprefect, funcție stabilită prin decretul lui Alexandru Cuza, în 24 ianuarie 1859); privighetoare, s. f. (femeie care priveghează; Trans., lumînare care se aprinde la căpătîiul unui mort; pasăre cîntătoare, Erithacus luscinia); priveghiu, s. n. (veghe, pază, pază de noapte; veghere a unui mort, înainte de înmormîntare). Din rom. provine rut. prewetje (Candrea, Elemente, 408), ca și sb. privek „serbare nocturnă”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

priveghi (în folc. rom.), cântec ceremonial funebru, cu arie de răspândire redusă la Transilvania de S, întâlnit sporadic în jud. Năsăud și Cluj, parțial în N Moldovei. Este executat în grup, de femei „numite” (care nu sunt rude ale mortului), la miezul nopții. Moștenire a unei străvechi culturi autohtone (probabil geto-dace) p. are o tematică profană, exprimată în versuri de o mare expresivitate și frumusețe. Temele poetice sunt variate dar perfect cristalizate, intervențiile interpretelor fiind minime: cearta cucului cu moartea, rămasul bun de la rude („strigă moartea la fereastră”), vama, cocoșdaiul (unele cântece poartă acest din urmă nume sau „cântecul ăl mare”). Maica Domnului scrie morții cu cerneală, plecarea rudelor după carul funebru pentru a ruga mortul să mai rămână. Din punct de vedere structural, cântecele aparțin unui strat arhaic: melodii silabice (rareori folosesc melisme*), material sonor redus la pentacordie (v. pentacord) minoră, formă de două, rar trei rânduri melodice*, cu cadență (1) interioară pe 1 sau 2 (A2 BI Ac; AI B2 etc.); în formele contaminate cu melodica altor genuri (de ex. în ținutul Pădurenilor, Hunedoara), forma este mai amplă. Unele teme sau motive poetice („călătoare”) se întâlnesc, puțin modificate, și în alte cântece ceremoniale funebre. V. bocet; cântecul bradului; Zori.

privéghi, priveghiuri, (preveghi), s.n. – Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea, 1924, II: 472); „Pă o frunză de curetí / Mi-o răspuns c-oi mé-n priveghi” (Bilțiu, 2006: 180). – Der. regr. din priveghea (DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă”.

privéghi, -uri, s.n. – 1. Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare: „De cu seară, precum și în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în priveghi. În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărți și alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc” (Bârlea 1924 II: 472). – Der. regr. din priveghea „a păzi” (< lat. pervigilare); Din rom. provin ucr. prewetje, srb. privek „serbare nocturnă”.

Intrare: priveghi
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghi
  • priveghiul
  • priveghiu‑
plural
  • priveghiuri
  • priveghiurile
genitiv-dativ singular
  • priveghi
  • priveghiului
plural
  • priveghiuri
  • priveghiurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghe
  • priveghea
plural
  • priveghi
  • priveghile
genitiv-dativ singular
  • priveghi
  • priveghii
plural
  • priveghi
  • priveghilor
vocativ singular
plural
preveghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prevegi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveache
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privege
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveghiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privegi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privichi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveghie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghie
  • priveghia
plural
  • priveghii
  • priveghiile
genitiv-dativ singular
  • priveghii
  • priveghiei
plural
  • priveghii
  • priveghiilor
vocativ singular
plural
Intrare: priveghia
verb (V211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priveghia
  • priveghiere
  • priveghiat
  • priveghiatu‑
  • priveghiind
  • priveghiindu‑
singular plural
  • priveghia
  • priveghiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • priveghiez
(să)
  • priveghiez
  • priveghiam
  • priveghiai
  • priveghiasem
a II-a (tu)
  • priveghiezi
(să)
  • priveghiezi
  • priveghiai
  • priveghiași
  • priveghiaseși
a III-a (el, ea)
  • priveghia
(să)
  • priveghieze
  • priveghia
  • priveghie
  • priveghiase
plural I (noi)
  • priveghiem
(să)
  • priveghiem
  • priveghiam
  • priveghiarăm
  • priveghiaserăm
  • priveghiasem
a II-a (voi)
  • priveghiați
(să)
  • priveghiați
  • priveghiați
  • priveghiarăți
  • priveghiaserăți
  • priveghiaseți
a III-a (ei, ele)
  • priveghia
(să)
  • priveghieze
  • priveghiau
  • priveghia
  • priveghiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

priveghi, priveghiurisubstantiv neutru

popular
  • 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rămaseră în priveghi feciorii holtei, bărbații de seama mortului, dar mai ales rudeniile de toată seama. DAN, U. 169. DLRLC
    • format_quote Se făcuse tăcere ca la un priveghi. SADOVEANU, P. M. 306. DLRLC
    • format_quote S-au adunat cu toatele la priveghi și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, O. A. 145. DLRLC
  • 2. Pază, strajă, veghe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat În tăcerea orașelor adormite sub priveghiul cuminte al lunii... e strigătul de revoltă al copiilor ce-și apără părinții. BARANGA, V. A. 29. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic