7 definiții pentru pritoacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv).

PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv).

PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. Putină sau vas de lemn cu care se transportă strugurii de la vie la teasc în timpul culesului.

PRITOÁCĂ ~ce f. reg. Vas din doage, asemănător cu o cadă, folosit în vinificație. /v. a pritoci

pritoacă f. cadă mică de cărat vin. [Formă paralelă cu pritoc].

pritoácă (oa dift.) f., pl. e (d. pritocesc). Cadă mică de cărat vinu la vie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pritoácă (vas) (reg.) s. f., g.-d. art. pritoácei; pl. pritoáce

pritoácă (vas) s. f., g.-d. art. pritoácei; pl. pritoáce

Intrare: pritoacă
pritoacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pritoa
  • pritoaca
plural
  • pritoace
  • pritoacele
genitiv-dativ singular
  • pritoace
  • pritoacei
plural
  • pritoace
  • pritoacelor
vocativ singular
plural