2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prisleșí, prisleșésc, vb. IV (înv.) a (se) stabili în altă parte; a (se) strămuta; a (se) înstrăina.

Intrare: prisleșire
prisleșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prisleșire
  • prisleșirea
plural
  • prisleșiri
  • prisleșirile
genitiv-dativ singular
  • prisleșiri
  • prisleșirii
plural
  • prisleșiri
  • prisleșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prisleși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prisleși
  • prisleșire
  • prisleșit
  • prisleșitu‑
  • prisleșind
  • prisleșindu‑
singular plural
  • prisleșește
  • prisleșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prisleșesc
(să)
  • prisleșesc
  • prisleșeam
  • prisleșii
  • prisleșisem
a II-a (tu)
  • prisleșești
(să)
  • prisleșești
  • prisleșeai
  • prisleșiși
  • prisleșiseși
a III-a (el, ea)
  • prisleșește
(să)
  • prisleșească
  • prisleșea
  • prisleși
  • prisleșise
plural I (noi)
  • prisleșim
(să)
  • prisleșim
  • prisleșeam
  • prisleșirăm
  • prisleșiserăm
  • prisleșisem
a II-a (voi)
  • prisleșiți
(să)
  • prisleșiți
  • prisleșeați
  • prisleșirăți
  • prisleșiserăți
  • prisleșiseți
a III-a (ei, ele)
  • prisleșesc
(să)
  • prisleșească
  • prisleșeau
  • prisleși
  • prisleșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)