pripășit², ~ă smf, a [At: I. IONESCU, P. 526 / Pl: ~iți, ~e / E: pripăși] 1-2 (Ființă) care s-a rătăcit, rămânând fără stăpân, fără îngrijitor etc. 3-4 (Ființă) care a venit sau a fost adusă din altă parte, din alt ținut și s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva Si: (pop) aciuat, oploșit.