14 definiții pentru prioritate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIORITATE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.

prioritate sf [At: NEGULICI / P: pri-o~ / Pl: ~tăți / E: fr priorité] 1 Însușire de a fi primul într-o succesiune temporală Si: întâietate, primat, primordialitate, (nob) primordialism. 2 Importanță primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva Si: întâietate, primat, primordialitate, (nob) primordialism. 3 Situație sau stare a ceva care are întâietate Si: întâietate, primat, primordialitate, (nob) primordialism. 4 (Îlav) Cu ~ Îndeosebi. 5 (Spc; jur) Drept recunoscut creditorilor titulari ai unor garanții reale (ipotecă, gaj etc.) sau ai unor privilegii de a fi plătiți din prețul obținut prin vânzarea silită a unor lucruri ale debitorilor lor mai înaintea altor creditori Si: preferință. 6 (Spc) Posibilitate pe care o are inventatorul sau autorul unei mărci de fabrică, înregistrate într-o țară, într-un anumit termen, de a-și valorifica drepturile de creație intelectuală fară ca o altă înregistrare a unei aceleiași invenții sau mărci, făcută în altă țară, în cadrul aceluiași termen, să-i fie opozabilă.

PRIORITATE s. f. Însușirea de a fi primul[1] în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietate și ordine de trecere printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.

  1. Este nefericită folosirea atributului „primul”, corectă ar fi folosirea celui de „primul dintr-o mulțime dată”, fiind vorba de un raport relativ, nu de unul absolut. — raduborza

PRIORITATE s. f. (Adesea în construcții cu verbele «a da» sau «a avea») Dreptul de a ocupa primul Ioc, ca importanță, ca demnitate; întîietate, primat. Lingvistul francez dădea prioritate restului vocabularului asupra fondului principal lexical. GRAUR, F. L. 8. – Pronunțat: pri-o-.

PRIORITATE s.f. Întîietate; precădere. ♦ Prioritate de trecere = întîietatea de a trece printr-o intersecție nedirijată cînd la aceasta sosesc în același timp, din direcții diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorité < lat. prior – mai înainte].

PRIORITATE s. f. 1. întâietate; precădere, primordialitate. 2. (jur.) preferință. (< fr. priorité)

PRIORITATE f. 1) Caracter prioritar; întâietate. 2) Dreptul de a se plasa înaintea altora. [G.-D. priorității; Sil. pri-o-] /<fr. priorité

prioritáte f. (mlat. prióritas, -átis, d. lat. prior, maĭ întîĭ. V. prim 1). Întîĭetate, calitatea de a fi întîĭu în timp, în drept, în rang.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prioritate (desp. pri-o-) s. f., g.-d. art. priorității; pl. priorități

prioritate (pri-o-) s. f., g.-d. art. priorității; pl. priorități

prioritate s. f. (sil. pri-o-), g.-d. art. priorității; pl. priorități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIORITATE s. 1. antecedență, anterioritate. (~ în timp.) 2. întâietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.) 3. v. drept de preferință.

PRIORITATE s. 1. anterioritate. (~ în timp.) 2. întîietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.)

Intrare: prioritate
prioritate substantiv feminin
  • silabație: pri-o- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prioritate
  • prioritatea
plural
  • priorități
  • prioritățile
genitiv-dativ singular
  • priorități
  • priorității
plural
  • priorități
  • priorităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prioritate, prioritățisubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lingvistul francez dădea prioritate restului vocabularului asupra fondului principal lexical. GRAUR, F. L. 8. DLRLC
    • 1.1. Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. DEX '09 DN
  • 2. științe juridice Preferință. MDN '00
    sinonime: preferință
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.