8 definiții pentru primăvărel primăverel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

primăvărel2, ~ea a [At: BÎRLEA, L. P. M, I, 29 / V: ~ver~ / Pl: ~ei, ~e / E: ns cf primar1, primăvară] (Reg) 1 (Îs) Văr ~ Văr primar. 2 (Îs) Vară ~ea Vară primară.

primăvărel1, ~ea a [At: ALECSANDRI, P. II, 127 / Pl: ~ei, ~e / E: primăvară + -el] (Rar) 1-6 Primăvăratic (1-6).

primăvărel a. (poetic) primăvăratic: pe un vânt primăvărel AL.

primăverel, ~ea a vz primăvărel2


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIMĂVĂRÉL adj. v. primăvăratic.

primăvărel adj. v. PRIMĂVĂRATIC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

primăvărél, primăvărei, s.m. – Văr primar: „Merg trei veri primăvărei, / Îs tustrei păcurărei” (Bârlea, 1924). – Cf. primar, primăvară (MDA); din prim văr + suf. -el (> primvărel, influențat de primăvară) (Frățilă).

primăvărél, -ei, s.m. – Văr primar: „Merg trei veri primăvărei, / Îs tustrei păcurărei” (Bârlea 1924). – Cf. primar, primăvară (MDA).

Intrare: primăvărel
primăvărel adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primăvărel
  • primăvărelul
  • primăvărelu‑
  • primăvărea
  • primăvăreaua
plural
  • primăvărei
  • primăvăreii
  • primăvărele
  • primăvărelele
genitiv-dativ singular
  • primăvărel
  • primăvărelului
  • primăvărele
  • primăvărelei
plural
  • primăvărei
  • primăvăreilor
  • primăvărele
  • primăvărelelor
vocativ singular
plural
primăverel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)