PRIMĂVĂRATIC, -Ă, primăvăratici, -e, adj. De primăvară, al primăverii; fig. gingaș, fraged, tînăr. Nu te smulge somnului și tihnei decît amintirea ei primăvăratică. GALACTION, O. I 180. Pe această zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic, n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. – Variantă: primăvăratec, -ă (REBREANU, R. II 50) adj.